Justiția socială

JUSTITIA SOCIALA

Justitia sociala este un principiu fundamental pentru o coexistenta pasnica si prospera intre natiuni. Sustinem principiile justitiei sociale atunci cand promovam egalitatea intre sexe sau drepturile popoarelor indigene si ale migrantilor. Promovam justitia sociala atunci cand eliminam barierele legate de sex, varsta, rasa, etnie, religie, cultura sau disabilitate.

Pentru Natiunile Unite, justitia sociala reprezinta esenta misiunii de promovare internationala a dezvoltarii si a demnitatii umane. Adoptarea, anul trecut, a Declaratiei asupra Justitiei Sociale pentru o Globalizare Corecta de catre Organizatia Internationala a Muncii este doar un exemplu recent al angajamentului Natiunilor Unite vis-à-vis de justitia sociala. Declaratia pune accent pe garantarea unui trai decent pentru toti prin munca, protectie sociala, dialog social si prin principiile fudamentale si drepturile la locul de munca.

Din pacate, justitia sociala ramane un vis frumos pentru un numar foarte mare de tari. Saracia extrema, foametea, discriminarea si negarea drepturilor omului continua sa afecteze peisajul moral. Criza financiara ameninta cu inrautatirea acest lipsuri.

Acest an marcheaza prima Zi Mondiala a Justitiei Sociale proclamata in 2007 de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Ziua este menita sa reliefeze importanta justitiei sociale ca imperativ etic care ar trebui sa ne ghideze munca de toate zilele.

Stabilitatea globala si prosperitatea depind de garantarea unor nivele acceptabile de trai si egalitate de sanse. Absenta justitiei sociale ar trebui sa fie un afront pentru noi toti. Cu ocazia acestei aniversari, sa ne innoim angajamentul vis-a-vis de principiile justitiei sociale si de cautarea unor strategii si politici care sa o faca posibila.

DREPTUL SI JUSTITIA SOCIALA

Evolutia raporturilor dintre drept si justitie,a interferentelor si conexiunilor lor reciproce,a preocupat deopotriva pe juristi si sociologi atat in termenii organizarii si functionarii pe baze legale si legitime a institutiilor si organizatiilor sociale, cat si in cei ai realizarii dreptatii, echitatii si justitiei in societate. Principala problema care s-a pus in legatura cu relatiile dintre dreptul unei societati si realizarea ideii de justitie a fost aceea de a stabili daca reglementarile juridice sunt intotdeauna drepte si juste si daca dreptul este echivalent,partial sau total, cu justitia si dreptatea sociala.

Acceptand premisa ca dreptul reprezinta nucleul principal al ordinii sociale si nirmative,majoritatea autorilor sunt de acord ca stabilitatea si functionalitatea unei societati depinde,in mare masura,de stabilitatea normativa, in primul rand legislativa, ca si de aplicarea uniforma si constanta a regulilor si prescriptiilor juridice la nivelul institutiilor, grupurilor sociale si indivizilor insa, atat stabilitatea normativa, cat si aplicarea uniforma a regulilor juridice intr-o societate reprezinta doar premisa necesara, dar nu suficienta,pentru realizarea justitiei sociale, intrucat,la un moment dat,desi norma poate sa fie dreapta sau corecta din punct de vedere juridic-legislativ,ea poate genera inechitati si nedreptati datorate modului sau de aplicare de catre instantele s 232i82c au “agentii” dreptului ( in primul rand judecatorii).

Plecand de aici si supralicitand virtutile instrumentale si moralizatoare ale legislatiei, unii autori au fost tentati sa considere ca dreptul este echivalent cu justitia sociala, reprezentand o forma “sui-generis” de adaptare a justitiei morale la diferitele exigente si imprejurari sociale, adaptare ce presupune totusi utilizarea constrangerii publice in cadrul procesului judiciar. Echivalarea dreptului cu justitia reprezinta o teza constanta mult mai veche, ea aparand in lucrarile unor filosofi , moralisti si juristi antici si medievali, dar si moderni,care au considerat ca ratiunea ultima (“ultima ratio”) a dreptului este realizarea ideii de justitie. Pentru toti acesti teoreticieni ai moralei, filosofiei si jurisprudentei care identificau ideea de drept cu cea de justitie, dreptul sa asigure in orice societate ceea ce este just, drept si echitabil,astfel incat fiecare individ sa se bucure de dreptul sau in conformitate cu faptele, meritele si contributia adusa binelui comun. In acest sens , justitia a fost definita ca fiind “vointa constanta si permanenta de a da fiecaruia dreptul sau “ (dupa Ulpian) sau “traducerea practica a dreptului sub forma ideii de just si drept”.(Fr.Geny)