Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență

1. Definiția legală a infracțiunii:

Art. 291 NCP-

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau de alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Forma activă a infracțiunii de trafic de influență este cumpărarea de influență care este reglementată ca o infracțiune distinctă în NCP în articolul 292, care sună astfel:

(1)Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct sau indirect, unei persoane care are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinire unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunțul prevăzut în alin (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc se dispune confiscarea prin echivalent.

1.1 Fapta cumpărătorului de influență înainte de NCP:

Înainte de intervenția articolului 6. din legea nr. 78/2000, persoana care cumpăra influența autorului traficului de influență nu avea calitatea de subiect și prin urmare nu

răspundea penal. Așadar vechiul Cod Penal nu sancționa fapta cumpărătorului de influență deși în practică, de cele mai multe ori inițiativa săvârșirii infracțiunii de trafic de influență aparține cumpărătorului. Astfel se spune, că cumpărătorul de influență este întotdeauna de rea credință, fapta acestuia fiind de multe ori mult mai gravă decât fapta traficantului de influență.

2. Latura obiectivă a infracțiunii de cumpărare de influență:

2.1 Elementul material:

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de cumpărare a influenței prin promisiunea, oferirea sau darea directă sau indirectă de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina pe funcționar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Promisiunea constă în făgăduința de bani sau alte foloase, realizată direct sau indirect, verbal ori în scris, expres sau implicit, fără ca bunurile promise să fie prezentate.

Oferirea constă în prezentarea bunurilor oferite persoanei mituite, indiferent dacă oferta este acceptată sau nu.

Darea constă în remiterea efectivă a banilor sau a altor foloase necuvenite, precum si primirea acestora direct sau indirect de traficantul de influență.

Este important de știut ca promisiunea, oferirea și darea

- să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite;

- să fie realizată pentru ca traficantul de influență să promită că îl va determina pe funcționar chiar dacă promisiunea nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat;

- trebuie să fie săvârșită anterior sau concomitent traficului de influență;