Legislația Uniunii Europene privind Politicile Sociale și Ocuparea Forței de Muncă

I. Introducere

Politicile sociale si ocuparea fortei de munca acopera domenii vaste, dar strâns legate între ele. Dintre aceste domenii se pot mentiona : legislatia muncii si conditiile de lucru, egalitatea de sanse între barbati si femei, protectia sociala, protectia muncii, eliminarea excluderii sociale si lupta împotriva discriminarii, crearea unui sistem de dialog social functional atât la nivel de întreprindere, de ramura, national, cât si comunitar, care sa asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai importante decizii economico-sociale.

Implementarea politicilor în fiecare domeniu este însotita de programe specifice, planuri de actiune si masuri ce sunt luate pentru punerea în practica a acestor politici.

II. Politicile sociale si ocuparea fortei de munca

1. Temeiul juridic

Temeiul juridic al definirii si aplicarii politicii sociale se regaseste în dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana referitoare la asigurarea liberei circulatii a persoanelor (articolele 39-42) si dreptul de stabilire (articolele 43-48) în contextul pietei unice.

Prin adoptarea, în 1992, odata cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului privind politica sociala (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeana), statele membre si-au exprimat dorinta ca Uniunea sa continue eforturile în domeniu. Mai mult, conform protocolului, Uniunea putea „recurge la institutiile, procedurile si mecanismele prevazute de Tratat în scopul adoptarii actelor si deciziilor necesare pentru a pune în practica acest acord”. În urma intrarii în vigoare în 1999 a Tratatului de la Amsterdam, Protocolul privind politica sociala a fost încorporat în Tratatul instituind Comunitatea Europeana.

Ca urmare a acestor modificari, în prezent, baza legala a politicii sociale europene se regaseste în Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în primul rând sub forma unor dispozitii cu caracter de principiu si „orizontal” – trebuind sa fie respectate de oricare din celelalte politici comunitare si de actele normative care le materializeaza. Ele sunt completate de dispozitii speciale privind politica sociala, care se regasesc în Titlul XI, Capitolul 1 (articolele 136-145) ale aceluiasi tratat.

Astfel, Art. 2 arata ca între obiectivele Comunitatii, si deci si ale Uniunii în ansamblul sau, se numara „un nivel înalt de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, si asigurarea egalitatii între barbati si femei”, iar Art. 3 prevede ca – în vederea realizarii scopurilor aratate – în toate activitatile sale Comunitatea va urmari eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii între barbati si femei. Art. 12 al Tratatului interzice discriminarea pe baza de cetatenie, în timp ce Art. 141 întareste principiul nediscriminarii dintre barbati si femei. De asemenea, Art. 13 da posibilitatea institutiilor Uniunii sa întreprinda actiuni de sine statatoare pentru combaterea diverselor forme de discriminare. Articolele 136 si 137 vizeaza promovarea masurilor de combatere a excluderii sociale. Promovarea egalitatii privind persoanele cu deficiente este impusa de Art. 95, în timp ce Art. 119 impune principiul platii egale pentru munca egala.

Rolul partenerilor sociali este recunoscut în Tratatul de la Amsterdam prin Art. 137, prin care statele membre trebuie sa asigure un dialog între angajati si angajatori. La nivelul Comunitatii, Comisia Europeana are sarcina de a promova consultarile cu patronatele si sindicatele si sa ia masurile considerate necesare pentru facilitarea dialogului prin acordarea unui sprijin echilibrat partilor (Art. 138).

2. Obiective

Politica sociala se numara printre competentele partajate între statele membre si Uniune, în unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemata sa asigure numai o coordonare a politicilor nationale, în timp ce în altele poate initia masuri ale caror modalitati de aplicare concrete sunt lasate în seama statelor membre. Carta Sociala Europeana (atât în forma sa initiala, semnata la Torino în 1961, cât si în cea revizuita în 1996), Cartea Alba „Politica Sociala Europeana” (1993), precum si „Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale” (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale. Obiectivele se refera la: