Legitima apărare în drept penal

I. Introducere

Fiecare societate umană se caracterizează prin – complexitatea şi diversitatea relaţiilor sociale existente în ea. Iar, deseori în cadrul acestor relaţii se pot ivi anumite situaţii de conflict generate de însuşi instinctele omeneşti şi necesităţole primare.

În aceste situaţii de conflict, persoana care consideră că interesele sale sunt lezate sau pe nedrept vătămate simte instinctiv nevoia de a răspunde la violenţă prin violenţă sau prin alte forme de autoapărare.

Toate acestea au şi adus la apariţia a aşa probleme ca: Legitima apărare.

Importanţa acestei probleme a rămas şi în prezent destul de vastă, devenind chiar foarte actuală. Deoarece în viaţă există situaţii cînd oamenii nu au o altă opţiune decît să aplice a rezultatului infracţional, ca urmare a unei constrîngeri ce nu oferă timp de a dirija şi a stăpîni voinţa.

Iată deci cum explicăm faptul că acest subiect este obiectul interpretărilor diferenţiate a specialiştilor în jurisprudenţă.

Ca exemplu am putea aduce expunerile pe baza acestei probleme a specialiştilor autohtoni cum ar fi domnii: Macari I., Borodac M., Carpot T., şi a multor alţi specialişti în domeniu de peste hotarele R.Moldova. [3; pag. 148-151]

Deci pentru a pătrunde în esenţa acestui subiect pe lîngă o pregătire profesională de o înaltă calificare mai este necesară prezenţa unei moralităţi adecvate pentru a înţelege cauzele desfăşurării L.A. Acesta este deci motivul de bază ce-i îndeamnă pe studenţi şi specialişti de a pune în discuţie problema dată, şi care m-a determinat şi pe mine în studierea acestei tematici.

II. Capitolul 1.

Legitima apărare ca circumstanţă ce exclude răspunderea penală

1.1. Istoricul reglementării juridice a legitimei apărări

O dată cu apariţia în gîndirea juridică occidentală a posibilităţii legitimei apărări de a înlătura caracterul penal al faptei, a apărut şi posibilitatea dezvoltării a acestui principiu în două forme diferite:

- Una s-a bazat pe valoarea supremă a vieţii fiecărui om în parte. Aceste origini sunt reflectate în formularea utilizată de Codul Penal Model: „Aplicarea forţei în caz de legitimă apărare”. [4]

- A doua s-a bazat pe protecţia terţelor ale căror interese similare sunt puse în pericol cum ar fi cazul prevederii din articolul 3.05 Codul Penal Model. [5]

Ca argument de fond a importanţei studierii istorice a acestei probleme am putea aduce primele reglementări legale, datate cu anul 1532, cînd parlamentul englez a recunoscut: „că L.A. pute constitui în anumite cazuri – temei de înlăturare a caracterului penal a faptei şi că persoana care a recurs la forţă pentru a se apăra urma să fie achitată”.

La fel o asemenea tratare a problemei o vedem în codul penal german de la 1871. Aici termenul utilizat pentru denumirea apărării nu a fost auto-apărarea, ci „apărarea necesară” – „Notwebr”. Specific tratării acestei probleme o observăm în Roma Antică cu utilizarea termenului „legitima defensa”. Dreptul European occidental şi în prezent aplică o legislaţie similară, care se conturează asupra a 4 caractere a L.A., susţine George P. Fletcher. [6; pag. 160]