Libera Circulație a Mărfurilor

Precizări prealabile

Libera circulaţie a mărfurilor este o modalitate de a îndeplini misiunea Comunităţii, prin stabilirea unei pieţe comune şi a unei uniuni economice şi monetare, definită prin Tratatul Instituind Comunitatea Europeană (TCE).

Potrivit principiilor TCE, activitatea Uniunii este subsumată şi politicilor liberei circulaţii a mărfurilor: interzicerea, între statele membre, a drepturilor vamale şi a restricţiilor cantitative la importurile şi exporturile de bunuri, precum şi a tuturor celorlalte măsuri cu efect echivalent şi stabilirea unei pieţe interne caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a bunurilor (art.3, part. 1, lit. c).

În cadrul părţii a treia, "Politicile comunităţii" prima reglementare este consacrată "Liberei circulaţii a mărfurilor". În cadrul acestei reglementări comunitare originare, art.23 şi 24 conţin dispoziţii generale, iar art. 25-27 se referă la "Uniunea vamală", în timp ce art. 28-31 stabilesc condiţiile referitoare la "Interzicerea restricţiilor cantitative între statele membre".

Libera circulaţie a mărfurilor ocupă un loc esenţial în cadrul construcţiei comunitare, fiind reglementată în Titlul I al Părţii a treia [art.23-31 TCE (ex.art.9-37)], înaintea dispoziţiilor referitoare la libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Libera circulaţie a mărfurilor are la bază uniunea vamală al cărei conţinut este prevăzut în art. 23 al TCE potrivit căruia: "Comunitatea este fondată pe o uniune vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea, între statele membre, a unor drepturi de import şi de export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile lor cu statele terţe." C.J.C.E. nu a restrâns noţiunea de uniune vamală la interzicerea taxelor de import şi export şi la adoptarea unui tarif vamal comun, ci a interpretat în mod extensiv această noţiune, care presupune şi eliminarea oricărei bariere "de natură pecuniară, administrativă sau de orice altă natură".

Instituirea uniunii vamale între statele membre permite condiţii egale de concurenţă între participanţii la circuitul comercial şi productiv făcând posibilă stimularea producţiei şi a varietăţii sortimentale a mărfurilor, impunerea pe piaţă a celor mai competitive produse, ţinându-se seama şi de costul lor de producţie, concentratrea şi specializarea producţiei şi a întreprinderilor ca şi implantarea acestora în zonele cele mai inducate economic şi poductiv.

Prin urmare, libera circulaţie a mărfurilor are la bază uniunea vamală şi presupune şi interzicerea restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent, precum şi interzicerea discriminărilor fiscale pe baza naţionalităţii.

2. Domeniul de aplicare al liberei circulaţii a mărfurilor

2.1 Noţiunea de marfă

Noţiunea de "marfă" a fost interpretată de C.J.C.E. în sens larg, aceasta cuprinzând "orice produs cu valoare economică, susceptibil de a fi obiectul tranzacţiilor comerciale", indiferent de natura sau particularităţile bunului.

Sunt de asemenea bunuri, cărora li se aplică dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a mărfurilor, electricitatea şi gazele naturale, monedele, dacă acestea au ieşit din circulaţie într-un stat membru precum şi materialele, suportul pe care sunt înregistrate sunetele, filmele şi alte produse utilizate pentru difuzarea mesajelor televizate (spre deosebire de emisiunea mesajelor televizate, care se supun regulilor referitoare la libera circulaţie a serviciilor).

Prin urmare, libera circulaţie a mărfurilor vizează "toate bunurile evaluabile în bani şi care pot face obiectul tranzacţiilor comerciale, orice excepţie fiind necesar a fi prevăzută expres în tratat".

2.2 Originea produselor

Conform art. 23 alin. 2 şi art. 24 libera circulaţie a mărfurilor se aplică "produselor originare din statele membre precum şi produselor provenite din state terţe, care circulă liber în statele membre", art. 10 din TCE precizând că: "sunt considerate ca circulând liber într-un stat membru produsele provenite din state terţe pentru care formalităţile de import au fost îndeplinite, iar drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent exigibile au fost percepute în acest stat membru, dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a acestor drepturi".

Potrivit Codului vamal comunitar "mărfurile originare dintr-o ţară sunt acele mărfuri obţinute integral în această ţară"(art.23 alin.1). În cazul în care în aceasta sunt realizate în mai multe ţări, va fi considerat ca loc de origine "ţara în care au fost supuse celei mai recente transformări substanţiale, motivate economic sau funcţional într-o întreprindere echipată în acel scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu important al fabricaţiei"(art.24).

Dispoziţia citată conţine noţiuni imprecise ("transformare substanţială", "stadiu de fabricaţie", "important") al căror conţinut a fost ulterior precizat atât de către C.J.C.E. şi prin acte normative. Astfel, Curtea a apreciat că transformarea este substanţială dacă "produsul dobândeşte caracteristici şi o compoziţie specifice proprii, pe care nu le poseda iniţial" sau "transformarea a condus la fabricarea unui produs nou şi original".

Taxele vamale interzise prin art. 23 şi 25 au fost suprimate în cadrul schimburilor intra-comunitare încă din 1968. C.J.C.E. a subliniat importanţa interzicerii taxelor vamale şi a celor cu efect echivalent, precizând că "din claritatea, fermitatea şi domeniul de aplicare al art.9 şi 12, din logca dispoziţiilor acestora precum şi din ansamblul tratatului, rezultă că interzicerea taxelor vamale noi, referitoare la principiile liberei circulaţii a mărfurilor, constituie o regulă esenţială şi, în consecinţă, orice excepţie, care este de strictă interpretare, trebuie să fie clar prevăzută".

3. Interdicţia taxelor cu efect echivalent unei taxe vamale

Libera circulaţie a mărfurilor este asigurată atât prin interzicerea între statele membre a taxelor vamale de import şi de export, cât şi prin împiedicarea ţărilor din Comunitate de a institui taxe cu efect echivalent acestor taxe vamale. Realizarea unui asemenea deziderat nu este lesnicioasă, întrucât conceptele cu care operează tratatele nu sunt definite, iar reglementările legale naţionale prin care se instituie obstacole indirecte în calea liberei circulaţii a mărfurilor, sunt, adesea, complexe.

Prevederile legale care se aplică, în materie sunt cuprinse art. 23 par.1 , art.25 şi art. 90 din Tratatul C.E.

Potrivit dispoziţiilor art. 25, taxele vamale de import şi de export sau taxele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre. Această interdicţie se aplică şi taxelor vamale cu caracter fiscal.

Spre deosebire de alte taxe vamale, cele cu caracter fiscal sunt instituite privitor la mărfurile importante, în absenţa existenţei unor bunuri indigene similare sau comparabile, pentru a procura venituri autorităţilor publice.

Noţiunea de taxă cu efect echivalent unei taxe vamale nu a fost definită de tratat, conţinutul acesteia desprinzându-se din jurisprudenţă. Taxa cu efect echivalent reprezintă o obligaţie pecuniară chiar dacă valoarea acesteia este minimă. Aceasta este impusă în mod unilateral, fiind de natură statală. Constituie taxă cu efect echivalent o taxă parafiscală impusă atât produselor naţionale cât şi celor străine, în cazul în care resursele ce rezultă din această taxă sunt destinate exclusiv produselor naţionale, iar avantajul ce decurge compensează doar o parte din taxa impusă produselor naţionale, taxa constituie un impozit intern interzis de art. 90 din TCE, par.10