Libera circulatie a marfurilor în Uniunea Europeană

Capitolul 1: Istoria și evoluția privind premisele aparitiei Uniunii Europe

Uniunea Europeană a fost creată in decembrie 1945, cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, propunându-și să asigure o pace durabilă.

În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „Piața comună”. În noiembrie 1993, Pieței unice i se adaugă Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, și Tratatul de la Amsterdam, în 1999. „Tratatul privind Economia Europeana ( C.E.E.) - prevede următoarele libertăți ; libertatea de circulație a mărfurilor; libertatea de circulație a persoanelor; libertatea de circulație a capitalurilor; libertatea de circulație a serviciilor”1.

Tratatul de la Nisa care modifică Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatele constituind Comunitățile europene și anumite acte conexe”, semnat în 2001 și intrat în vigoare în 2003 aduce o revizuire a prevederilor politicii comerciale comune de la întemeiere. Tratatul face referire directă la necesitatea asigurării compatibilității între acțiunile externe și regulile și politicile interne, responsabilitatea revenind, în acest sens, Comisiei și Consiliului.

„Modificările aduse de Tratatul de la Nisa au lărgit considerabil aria de reglementare a politicii comerciale comune, incluzând astfel nu numai comerțul cu mărfuri ci și cel cu servicii”2.

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene”, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 definește politica comercială comună a Uniunii .

1 I. G. Barbulescu, Procesul decizional in Uniunea Europeana, Ed. Polirom, Bucuresti, 2008, p. 25

2 Ibidem, p 49

Capitolul 2: Analiza introducerii liberei circulații a mărfurilor

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a dezvoltat un concept pragmatic, calificat drept “mercantil”’, al “mărfii”, fiind vorba despre orice bun apreciabil în bani, susceptibil, ca atare, să formeze obiectul unei tranzacții comerciale. Imaterialitatea unui bun nu îl împiedică să fie considerat marfă.

„Ca definiție, se poate reține faptul că noțiunea de „marfă” reprezintă orice bun transportat peste o frontieră, în scopul unor tranzacții comerciale. Astfel, sunt considerate mărfuri bunurile destinate consumului, medicamentele, electricitatea, deșeurile care nu au valoare comercială, generând anumite costuri pentru întreprinderi, materialele și suporturile de sunet care sunt folosite în domeniul audiovizualului, piesele din metal prețios, dar numai în momentul în care nu mai au curs legal în statul respectiv”3.

2.1: Tratatul de la Mastricht

O faza decisiva a procesului de integrare a început odată cu semnarea de către cei 12 membrii al Comunitatii Europene la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni Europene. Prin Tratatul de la Maastricht se creează o Uniune Europeana fondata pe comunitățile europene si completată prin formele de cooperare si politicile prevăzute in Tratat. Potrivit Tratatului noua construcție europeana se sprijină pe trei piloni :

I.Comunitatile Europene : CECO, CEE, CEEA;

II.Politica externa si securitatea comuna;

III.Cooperarea in domeniul justiției si al afacerilor interne. Tratatul de la Maastricht a consacrat importante evoluții in domeniul politicii economice si monetare care constituie instrumentul principal al acțiunilor statelor membre.