Libera circulație a persoanelor

Discutăm despre libera circulație a persoanelor în contextul mai larg al liberei circulații a mărfurilor și persoanelor în interiorul Uniunii Europene, drepturi reglementate în numeroase reglementări comunitare, cum sunt dispozițiile Tratatului de funcționare a Uniunii Europene (TFUE):

-Art. 26 (ex art. 4 TCE) privind piaţa internă, incluzând şi libera circulaţie a persoanelor;

-Art. 20-25 TFUE (ex.art.17 - 22 TCE), referitor la cetăţenia Uniunii Europene;

-Art. 45 TFUE (ex.art.39TCE) privind libera circulaţie a forţei de muncă;

-Art. 77 - 79 TFUE (ex.art.62-63 TCE) privind „Politicile privind controlul la frontiere, dreptul de azil şi imigrarea;

-Art. 45 din Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale;

-Acordul Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune (14 iunie 1985) ;

-Convenţia de Aplicare a Acordului de la Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune (19 iunie 1990).

De asemenea, prevederile Tratatului menționat mai sus sunt completate cu prevederile legislației comunitare derivate.

Principalul aspect relevant al liberei circulații a persoanelor este faptul că, în cadrul Uniunii Europene, sunt eliminate discriminările între cetățenii aparținând Uniunii, indiferent din ce stat membru fac parte sau în ce stat membru muncesc. Nediscriminarea include condițiile de intrare/ ieșire, deplasare, condiții de muncă sau de angajare sau de salarizare a cetățenilor statelor membre, în spațiul comunitar.

Libera circulație a persoanelor este inclusă în conceptul de Piață internă reglementat de Uniunea Europeana, concept care desființează noțiunea de frontieră internă și restricționarea circulației persoanelor în cadrul Uniunii.

2. Conținutul liberei circulații a persoanelor

Cele trei forme ale liberei circulații a persoanelor reglementate în spațiul comunitar, sunt:

-“dreptul de liberă circulaţie şi dreptul de sejur pe teritoriul celorlalte state membre;

-dreptul de liberă circulaţie a lucrătorilor şi accesul liber la locurile de muncă salariate;

-libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat membru, care presupune accesul la activităţile nesalariate, la constituirea şi gestionarea întreprinderilor”

2.1. Dreptul de liberă circulaţie şi dreptul de sejur pe teritoriul celorlalte state membre

Acest drept este reglementat specific în art. 21 par. 1 TFUE (ex. 18 par.1 din Tratatul CE). Acest articol statueaza faptul că orice cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene are dreptul de circulație și de a locui liber pe teriroiul oricărui stat membru al Uniunii, cu condiția îndeplinirii condițiile prevăzute de Tratatul UE și normele emise în aplicarea acestuia.

Dreptul de sejur pe teritoriul altor state este reglementat în Directiva 90/364/CEE a Consiliului din 28.06.1990. Această Directivă, obligatorie pentru toate statele membru, precizeaza condițiile care trebuie îndeplinite de către o persoana pentru a putea beficia de dreptul la sejur pe teritoriul unui stat membru UE, și anume:

-persoana trebuie să fie cetățean al unui stat membru al UE

-persoana nu trebuie să beneficieze de drept de sejur în alt stat membru pe baza altor reglementări aplicabile

-persoana trebuie să aiba asigurare medicala generală valabilă în statul în care solicită dreptul de sejur

-persoana trebuie să aiba suficiente resurse financiare pentru a se întreține.

Este reglementat faptul că dreptul de sejur se poate obține de orice persoana care îndeplinește condițiile de mai sus pe o perioadă de 5 ani, această perioada putând fi prelungită în anumite condiții. Odată cu persoana care solicită dreptul de sejur, acesta este acordat și soțului/soției acesteia/acestuia precum și descendenții și ascendenții aflați în întreținerea celor 2 soți, cu condiția încheierii unei asigurări medicale și deținerii de suficiente resurse financiare. Acest drept este statuat prin emiterea unei Cărți de sejur, cu o valabilitate de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii, dacă este cazul, la cererea persoanei respective.