Liberarea Condiționată

1. Noțiuni introductive

Liberarea condiționată este o instituție de drept penal material (substanțial) complementară regimului executării pedepsei închisorii la un loc de deținere, pe care o pot dispune instanțele de judecată cu privire la orice condamnat. Ea este deci o formă de înlăturare condiționată a continuării executării pedepsei, deoarece condițiile trebuie îndeplinite atât înainte de a fi acordată, cât și pentru a deveni definitivă. Ea este un mijloc de individualizare administrativă a executarii pedepsei închisorii la locul de deținere. .

Liberarea condiționată are avantajul că se efectuează în faza de executare a pedepsei închisorii, când condamnatul este sub observația administrației penitenciarului, care îl poate cunoaște mai bine și mai profund, după conduita lui, după muncă și după unele semne reale de îndreptare.

Pentru acordarea liberării condiționate, nu se ține seama de gravitatea infracțiunii pentru care persoana a fost condamnată, de durata pedepsei închisorii și nici dacă aceasta a fost pronunțată cu ocazia condamnării sau în urma comutării detențiunii pe viață, nefiind condiții cerute de lege.

2. Procedura de acordare

Din punct de vedere legal, liberarea condiționată constituie un act de clemență acordat persoanei privată de libertate, condamnată la pedeapsa închisorii sau detenției pe viață, prin care se dispune ca restul de pedeapsă să fie executat în libertate, măsura vizând în mod direct conduita condamnatului pe timpul detenției, dar și îndeplinirea condițiilor privind executarea fracției legale.

Astfel, potrivit art.14 din Legea nr.275/2006, în fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcatuită din directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, medicul penitenciarului, șeful serviciului socioeducativ și un consilier de probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află penitenciarul, desemnat anual de directorul serviciului, psihologul și educatorul implicați în programul de reintegrare socială a persoanei condamnate. Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate propune liberarea condiționata ținaând seama de fracțiunea de pedeapsă efectiv executată, de partea pedepsei considerată ca executată pe baza juncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, de conduita condamnatului, de eforturile depuse de acesta, pentru reintegrarea socială, participarea la activitățile educative, culturale, de consiliere psihologică, de responsabilitatile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile aplicate și de antecedentele penale.

Toate aceste constatări se consemnează într-un proces verbal și, împreună cu toate documentele justificative care atestă mențiunile din respectivul proces verbal se înaintează judecatoriei în a carei circumscripție se află locul de deținere și se comunică persoanei condamnate (art.77 al.3 din Legea nr.275/2006).

Există și situația în care, în urma analizei situației condamnatului, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca persoana condamnată să fie liberată condiționat. În acest caz, comisia va fixa un termen pentru reexaminarea condamnatului, termen ce nu poate fi mai mare de un an. Comisia comunică procesul verbal persoanei condamnate și aduce la cunoștința acesteia că se poate adresa direct instanței cu cerere de liberare condiționată (art.77 al.4 din Legea nr.275/2006, combinat cu art.450 al.1 C.pr.pen.).

3. Condiții de acordare

Liberarea condiționată este reglementată în lege în așa fel încât să nu se știrbească autoritatea hotărârii judecătorești definitive privind condamnarea la pedeapsa cu executarea într-un loc de detenție. Astfel, dacă s-a aplicat pedeapsa închisorii, ea trebuie executată integral, iar dacă această pedeapsă se reduce prin acordarea lierării condiționate, reducerea trebuie făsută în mod legal.

Potrivit legii, liberarea condiționată nu poate fiacordată ămediat după punerea în executare a pedepsei închisorii , cu după executarea unei părți din această pedeapsă, dar nici după un termen prea lung de la punerea în executare. Tot astfel, ea nu ar putea fi acordată în mod egal între condamnații care au săvârșit infracțiuni grave și pentru cei care au savârșit infracțiuni ușoare. La fel, ea nu poate fi acordată fără a se ține seama de munca și conduita condamnatului în timpul executării pedepsei, dimpotriva, se va ține seama astfel de elememnte pentru ca libertatea să se admită pentru cei care o merită și care în viitor vor avea o comportare bună.

De liberare condiționată pot beneficia toți condamnații, atât cei obligați să execute o pedeapsă de lungă durată, cât și condamnații la pedepse de scurtă durată, atât cei care muncesc, cât și cei ce nu pot munci.

Principalele condiții a acordarea a liberării condiționate unui condamnat sunt:

a) excutarea unei părți din pedeapsa aplicată;

b) stăruința și disciplină în muncă;

c) dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale (art. 59. alin. 1 C. Pen).