Liberarea condiționată a condamnatului încarcerat în penitenciar

Noţiunea de liberare condiţionată,sediul reglementării

Liberarea condiţionată a fost introdusă în dreptul român prin Legea de organizare a închisorilor din 1874.Legea penitenciarelor din 1929 a introdus această instituţie cu caracter de generalitate.

Codul penal din 1936 prevedea liberarea condiţionată ca ultimă etapă a regimului progresiv al executării pedepsei închisorii. Această instituţie a fost în vigoare până-n anul 1950 ,când a fost înlocuită cu liberarea înainte de termen ,care consta în punerea în libertate necondiţionată înainte de termen,a condamnatului ,pe baza muncii prestate şi cu condiţia unei bune conduite în perioada de executare a pedepsei.

Potrivit codului penal din 1969,liberarea condiţionată avea o organizare mai complicată,existând regimuri diferite condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni cu intenţie faţă de condamnaţii care au săvârşit infracţiuni din culpă ,sau la pedepse mai mici sau mai mari

Aşa cum reiese din dispoziţiile art.52 alin.(2) din Codul penal ,scopul executării pedepsei este formarea unei atitudini corecte faţă de muncă,faţă de ordinea de drept şi faţă regulile de convieţuire socială.

Funcţia reeducativă a pedepsei ,în anumite cazuri se poate îndeplini înainte de executarea ei integrală,prin privare de libertate şi ca atare,condamnaţii respectivii pot fi liberaţi condiţionat dacă sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege.

Cadrul juridic al liberării condiţionate îl constituie art.75-77 din Legea nr. 275/2006,art.551, art.552, art. 59,art.591,art.60,art.61,art.62 din Codul penal ,art. 450 din Codul de procedură penală

Încercând o definiţie a liberării condiţionate vom spune că este o instituţie de drept penal material ,complementară regimului de executare a pedepsei închisorii şi a detenţiunii pe viaţă şi un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei De această instituţie beneficiază chiar şi condamnaţii , care au mai beneficiat anterior de liberarea condiţionată pentru o altă pedeapsă.

Condamnatul poate fi eliberat înainte de efectuarea în întregime a pedepsei închisorii şi a detenţiunii pe viaţă numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege.

Liberarea condiţionată este un beneficiu pe care o pot dispune instanţele de judecată cu privire la orice condamnat şi înlătură continuarea executării pedepsei închisorii şi a detenţiunii pe viaţă în mod condiţionat.

Ea presupune executarea unei părţi de pedeapsă,pedeapsa se consideră executată dacă în perioada de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei ,deţinutul nu săvârşeşte o nouă infracţiune

Liberarea condiţionată este un stimulent important pentru îndreptarea, reeducarea condamnaţilor

CAPITOLUL II

Condiţii de acordare a liberării condiţionate

Secţiunea I- Condiţii cu privire la partea din pedeapsă executată

Dacă condamnatul este stăruitor în muncă,disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare,în raport de antecedentele sale penale şi de partea de pedeapsă executată ,poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei

O primă condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească condamnatul constă în executarea unei părţi din pedeapsă ,considerată ca necesară pentru a se putea aprecia că s-a îndreptat.

Fracţiunea din pedeapsă care trebuie executată depinde de cuantumul pedepsei aplicate ,de forma de vinovăţie cu care condamnatul a săvârşit infracţiunea,de vârsta condamnatului şi de folosirea acestuia la muncă

Conform prevederilor art. 551 din Codul Penal condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate beneficia de liberarea condiţionată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) executarea de către condamnat a unei părţii din pedeapsă

Fracţiunea de pedeapsă care trebuie efectiv executată este de 20 de ani de detenţiune,iar pentru condamnaţi trecuţi de vârsta de 60 de ani -bărbaţi şi 55 de ani -femei este de 15 ani de detenţiune.