Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen

Introducere

Actualitatea și importanța problemei abordate. Criminalitatea întotdeauna a erodat valorile sociale, bunăstarea, amenințând viața sau sănătatea cetățenilor, fapt care, în consecință, determină o degenerare a calității vieții tuturor membrilor societății. Deși pedeapsa penală sub forma închisorii a dominat decenii la rând, aceasta nu a convins societatea că este unicul mijloc desăvârșit în corectarea și reeducarea persoanelor care au săvârșit fapte penale, pedepsite cu o astfel de sancțiune. Astfel, instituția liberării de pedeapsa penală înainte de termen a devenit salvatorul legiuitorului în reglementarea unor situații ce nu necesită o recluziune a unei persoane vinovate de o faptă penală.

Liberarea de pedeapsă penală presupune liberarea anume de pedeapsa penală pronunțată prin sentința instanței de judecată persoanei recunoscute vinovate de comiterea infracțiunii, și nu de alte măsuri de constrângere prevăzute de lege.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul luvrării constă în elaborarea unei concepții teoretice care ar putea duce la eficientizarea aplicării instituției liberării de pedeapsă penală înainte de termen, în special a persoanelor care sunt vinovate de unele fapte penale.

Scopul propus a condiționat realizarea următoarelor obiective:

- analiza condițiilor legale ale aplicării modalităților liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen;

- orientarea destinatarilor și beneficiarilor legii penale spre aplicarea și respectarea înaltelor standarde ale justiției;

- elucidarea naturii juridice a instituției liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen și a modalităților ei prin prisma exigențelor legislației RM;

- argumentarea complexă a aplicării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen în privința celor condamnați, a interpretării legii penale în cauze concrete, a motivării și corectării erorilor comise în practica judiciară privind aplicarea modalităților liberării de pedeapsa penală. În vedrea realizării scopului și obiectivelor trasate, au fost utilizate următoarele metode: dialectică, istorică, logico-juridică, de drept comparat, sistematică și statistică.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării.

Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislației și practicii judiciare existente în domeniul dat. La realizarea studiului, drept punct de reper a servit legea penală, procesual-penală, execuțională a RM.Baza teoretică a investigației o constituie lucrările savanților în domeniu: Basarab M., Borodac A., Macari I., Dolea I., Costache Gh., Moraru V., Ciobanu I., Ulianovschi Gh., Ulianovschi X., Botnaru S., Grama M., Șavga A.,

1. Analiza liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen

ca formă a liberării de pedeapsa penală

Liberarea de pedeapsa penală reprezintă o instituție de drept penal, reișind din faptul că norma materială ce prevede această instituție, cu modalitățile sale, este prevăzută în CP RM într-un capitol separat de alte instituții de drept penal și care stabilește esența acestei instituții prin specificarea prevederilor legale ce trebuie să fie întrunite pentru a putea fi aplicată. Numai în urma stabilirii exacte a întrunirii condițiilor ce se referă la una sau alta dintre modalitățile liberării de pedeapsa penală, instanța de judecată poate aplica această instituție și numai în măsura în care ea poate contribui la corectarea și reeducarea în regim de libertate a persoanei vinovate de o infracțiune.

În conformitate cu art. 89 alin. (2) CP RM intrat în vigoare la 12 iunie 2003, liberarea de pedeapsă penală se efectuează prin următoarele modalități: 1) condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei; 2) liberarea condiționată înainte de termen; 3) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă; 4) liberarea de pedeapsă a minorilor; 5) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situației: 6) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave; 7) amânarea executării pedepsei penale pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de până la 8 ani.

Scopul pedepsei penale poate fi atins și în timpul executării pedepsei cu închisoarea, generând astfel o posibilă reintegrare socială a condamnatului înainte de termen. Importanța acestui institut penal, după cum se menționează în literatura de specialitate, rezultă din faptul că liberarea condiționată a persoanei condamnate la închisoare o separă de mediul penitenciar care, oricât de bine ar fi organizat, oricum exercită o influență negativă asupra tuturor condamnaților, îndeosebi asupra celor primari. Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen (ca, de altfel, și alte tipuri ale liberării de pedeapsă) are drept scop stimularea condamnaților de a manifesta pe durata detențiunii o comportare ireproșabilă.

Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi definită ca fiind o categorie a liberării de pedeapsa penală ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deținere înainte de executarea deplină a pedepsei, cu condiția ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârșească infracțiuni sau delicte contravenționale, să nu se eschiveze intenționat de la îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanța de judecată.

De instituția liberării condiționate poate beneficia orice condamnat la pedeapsa cu închisoarea, indiferent de durata acesteia, condamnații cu trimitere într-o unitate militară disciplinară, precum și condamnații la detențiunea pe viață. Instanța de judecată este aceea care hotărăște în fiecare caz în parte dacă este sau nu oportună acordarea liberării condiționate. Așadar, instituția liberarării condiționate de pedeapsă înainte de termen reprezintă o reflectare a principiului umanismului în dreptul penal. Specificul acesteia constă în liberarea persoanei care execută un anumit tip de pedeapsă de la executarea de mai departe a acesteia, în prezența anumitor condiții și prin respectarea unor obligații de către cel liberat condiționat de pedeapsă înainte de termen. Astfel, această formă de liberare poate fi una atât condiționată, cât și una necondiționată. Dacă în timpul părții neexecutate din pedeapsă condamnatului i se pune în sarcină să îndeplinească anumite obligații stabilite de instanța de judecată, atunci acestea devin unul dintre motivele pentru care condamnatul, la încălcarea acestora, poate fi trimis să execute partea din pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința de condamnare. Dacă în privința sa nu sunt stabilite anumite obligații, condamnatul urmează să se reintegreze în societate, fără a fi limitat prin acestea.