Libertatea de Exprimare

Capitolul I: Generalitati

1).Definire si consacrare legislativa

Libertatea de exprimare reprezinta una dintre conditiile primordiale pentru existenta unei societati democratice. Proclamamrea ei cu acest titlu in dreptul al drepturilor omului este reflectata in dreptul intern prin consacrarea ca drept fundamental in art. 30 alin.(1) din Constitutia Romaniei:

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisã.

(3) Libertatea presei implicã si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimatã.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masã obligatia de a face publicã sursa finantãrii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defãimarea tãrii si a natiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã nationalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentã publicã, precum si manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Rãspunderea civilã pentru informatia sau pentru creatia adusã la cunostintã publicã revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presã se stabilesc prin lege.

Prin urmare, libertatea de exprimare posibilitatea omului de a-si exprima prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, gandurile, opiniile, credintele religioase si creatiile spirituale de orice fel. Constitutia Romaniei interzice cenzura de orice fel. Este o prevedere constitutionala decisiva pentru libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare, declarata inviolabila, reprezinta principiul, iar toate celelalte dispozitii ale art. 30 trebuie interpretate in sensul respectarii acestui principiu. Orice interpretare contrara, care ar tinde sa transforme exceptiile in regula ar fi de natura sa incalce vointa constituantei, vointa exprimata expres.

Aceasta garantare a libertatii de exprimare este traditionala in dreptul constitutional romanesc. Principiul, stabilit de Constitutia din 1866( Art. 24.:

,,Constitutiunea garanteza tutulor libertatea de a comunica si publica ideile si opiunile lor prin graiu, prin scris si prin presa, fie-care fiind respundetor de abusul acestor libertati in casurile determinate prin Codicele penal, care in acesta privinta se va revisui si complecta, fara insa a se putea restringe dreptul de sine, sau a se infiinta o lege esceptionala. Delictele de presa sunt judecate de juriu. Nici censura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea ori-carei publicatiuni nu se va putea reinfiinta. Pentru publicatiuni de jurnale nu este nevoe de autorisatiunea prealabila a autoritatei. Nicio cautiune nu se va cere de la ziaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi. Presa nu va fi supusa niciodata sub regimul avertismentului. Nici un jurnal sau publicatiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este respundetor pentru scrierile sele, era in lipsa autorului sunt respundetori sau girantul sau editorul. Veri ce jurnal trebue sa aiba un girant responsabil care sa se bucure de drepturile civile si politice.”), a fost preluat aproape ad literam de Constitutia din 1923. Chiar Constitutia autoritara din 1938 il proclama, intr-o forma mai atenuata.

Si Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacra aceasta libertate in art. 10:

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia

sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

2). Caracterul fundamental si incadrarea

Tinand cont de faptul ca dreptul la libera exprimare este un drept subiectiv, ca este un drept esential pentru viata, libertatea si demnitatea cetatenilor, indispensabil pentru libera dezvoltare a personalitatii umane si ca datorita importantei lui, este inscris in actul cu forta juridica suprema, Constitutia si garantat prin Constitutie si legi, ajungem la concluzia ca dreptul la libera exprimare este un drept fundamental.

Libertatea de exprimare face parte din prima generatie de drepturi intrucat pentru asigurarea ei, statul nu trebuie sa se abtina, adica sa nu cenzureze. Dupa continutul sau, libertatea de exprimare este o libertate social-politica, o libertate prin care indivizii pot participa la viata sociala.

3). Importanta

Importanta acestei libertati se poate analiza pe cel putin doua planuri Pe de o parte, ca libertate individuala, ea reprezinta, in mod evident, o conditie necesara pentru dezvoltarea si activitatea fiecarui individ, mijlocul de care dispune acesta pentru a face cunoscute celorlalti propriile ginduri, opinii sau sentimente. Din aceasta perspectiva ea este o conditie de exercitiu pentru celelalte libertati, cum ar fi libertatea asociere sau libertatea de constiinta.Pe de alta parte ,la nivel social, libera exprimare, cu toate componentele sale mentionate in textele ce o consacra, reprezinta una dintre conditiile existentei unei societati democratice.