Lichidarea societăților comerciale

LICHIDAREA SOCIETAŢILOR

Noţiunea de lichidare a societăţii comerciale

Încetarea existenţei societăţii comerciale presupune îndeplinirea unor operaţiuni , care să pună capăt activităţii societăţii si să ducă în final la încetarea statutului de persoană juridică al societăţii.Deci lichidarea societăţii comerciale constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii,încasarea creanţelor,transformarea bunurilor societăţii în bani,plata datoriilor si împarţirea activului net între asociaţi.

Ca urmare a dizolvării, societatea nu mai poate angaja noi operaţiuni comerciale.Dar, operaţiunile aflate în curs la data dizolvării trebuie finalizate.Aceasta înseamnă că societatea trebuie să îşi execute obligaţiile şi să îşi valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice încheiate anterior dizolvării.

Pentru a dispune de mijloacele de plată necesare satisfacerii creanţelor creditorilor, bunurile societăţii sunt prefăcute în bani, pe calea licitaţiei publice.În sfărşit, eventualul activ net, va fi împărţit între asociaţi potrivit drepturilor lor.

Operaţiunile care fac obiectul fazei lichidării sunt realizate de persoane anume investite – LICHIDATORII.

Principii generale ale lichidării societăţilor comerciale

Lichidarea societăţii este guvernată de anumite principii, care definesc statutul juridic al societăţii aflate în lichidare. Aceste principii sunt următoarele: 1)personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării ; 2) lichidarea se face în interesul asociaţilor; 3)lichidarea societăţii este obligatorie şi nu facultativă.

1) ,,Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.’’ (după cum spune Legea 31/1990, art.233 alin.4).Menţinerea personalităţii juridice are anumite consecinţe. Astfel , societatea îşi păstrează firma, sediul social şi naţionalitatea, dar ,,toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare’’(Legea 31/1990, art.252 alin.5).

Patrimoniul societăţii constituie şi după dizolvarea societăţii , garanţia generală a creditorilor sociali, deoarece lichidarea acesteia nu aduce modificări raporturilor juridice dintre societate şi creditorii săi ;aceştia din urmă îşi pot valorifica drepturile împotriva societăţii , care va răspunde cu patrimoniul său.

Organele societăţii nu îşi încetează activitatea. Administratorii şi directorii societăţii, respectiv membrii directoratului , continuă să-şi exercite atribuţiile până la intrarea în funcţie a lichidatorilor. , dar din momentul dizolvării nu vor mai putea întreprinde operaţiuni comerciale noi.(art. 233 din Legea 31/1990).

În societăţile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, lichidatorul este numit de toţi asociaţii, iar în societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni , numirea lichidatorilor se face de către adunarea generală, care hotărăşte lichidarea, dacă , prin actul constitutiv, nu se prevede altfel.

Cenzorii societăţii îşi continuă activitatea de control asupra gestiunii şi îşi exercită controlul asupra activităţii lichidatorilor, care organizează şi conduc operaţiunile de lichidare.În cazul societăţii pe acţiuni administrată potrivit sistemului dualist , lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul consiliului de supraveghere

2)Potrivit Legii 31/1990, art. 256, asociaţii nu pot primi nici o sumă de bani în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creanţelor creditorilor societăţii; dar vor putea cere ca sumele reţinute să fie depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni ori la administraţia financiară , făcându-se repartizarea asupra acţiunilor sau parţilor sociale, chiar în timpul lichidării , dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii,- scadente sau care vor ajunge la scadenţă - mai ramâne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul sumelor depuse.

Interesul asociaţilor imprimă specificitatea lichidării şi o deosebeşte de procedura falimentului. Deci ,în primul rând , lichidarea poate fi cerută numai de către asociaţi, cu excluderea creditorilor societăţii; în al doilea rând, asociaţii constituiţi în adunarea asociaţilor sunt în drept să numească pe lichidatori şi să stabilească puterile acestora şi în al treilea rând legea permite asociaţilor să stabilească prin actul constitutiv condiţiile lichidării, care se aplică doar în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.

3)După cum ştim, fiecare asociat are dreptul să ceară lichidarea societăţii, dacă aceasta s-a dizolvat datorită cauzelor stabilite de lege; dar ea ar putea fi înlăturată ,dacă asociaţii hotărăsc divizarea sau fuziunea societăţii cu o altă societate.

În lumina acestor dispoziţii , lichidarea este obligatorie; după dizolvare urmează , de regulă , lichidarea, iar excepţional, transmiterea universală a patrimoniului, prin fuziune sau divizare.