Locul și rolul științei teoriei generale a dreptului în sistemul științelor juridice

1.INTRODUCERE

Ansamblul disciplinelor juridice se constituie intr-un sistem al stiintelor juridice in cadrul caruia se pot distinge,in functie de sfera si modul de abordare a studiului dreptului,trei grupe si anume:

a)stiintele juridice teoretice

b)stintele juridice de ramura

c)stiintele juridice istorice

In cadrul primei grupe se inscrie disciplina Teoria generala a dreptului,avand ca obicei abordarea teoretica,generala a dreptului in intregul sau,studiul global ca fenomen social si formele de manifestare.

Aparitia si constituirea Teoriei generale a dreptului ca ramura distincta a stiintelor juridice este de data mai recenta in secolul al XX lea in prima sa jumatate si mai pronuntat dupa cel de-al doilea razboi mondial.Aceasta nu inseamna nicidecum ca abordarea teoretica generala a studiului dreptului ar fi fost neglijata pana in epoca contemporana.Dimpotriva,asa cum au mentionat preocupari in aces sens au asistat din cele mai vechi timpuri.Ele au avut insa si au continuat sa aiba de-a lungul secolelor un caracter preponderent filozofic,ajungandu-se in sec al XIX lea la constituirea filosofiei dreptului,ca ramura distincta filozofiei si ca disciplina de destinata studiului teoretico-filosofic al dreptului.In unele tari o disciplina cu acelasi subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.

Treptat,in special in secolul XX incepe sa se contureze ca o disciplina distincta cu caracter mixt juridico-filosofic in care ponderea teoretico-juridica sau filosofica,varia de la un autor la altul.

In numeroase tari din Europa si America apar manuale de Teoria generala a dreptului

precum si alte studii,monografii din sfera teoriei dreptului datorate unor remarcabili juristi teoreticieni precum:Rudolf vom Ihering,Georg Jellinek,Francois Geny,Hans Kelsen,Mircea Djuvera.

In tara noastra,la fel,cunostiintele generale teoretice despre drept s-au afirmat si s-au predat in invatamantul superior sub forma unor discipline cu caracter filosofic:Filosofia dreptului sau Enciclopedia dreptului datorate unor profesori eminenti precum C.Dissescu,Mircea Djuvara,Eugeniu Sperantia.

In 1930 apare “Teoria generala a dreptului” o lucrare remarcabila in cadrul facultatii de drept,o serie de principii si concepte ale teoriei dreptului erau predate in partea introductive a cursurilor si manualelor de drept civil.

Mentionam ca si dupa constituirea Teoriei generale a dreptului ca o ramura distincta a stiintelor juridice,ea continua sa fie marcata mai puternic sau mai putin relevant in functie de autor,de pecetea gandirii filosofice.Si nu numai filosofice,uneori se remarca sub anumite aspect,influenta abodarii sociologice si politologice,Numai H.Kelsen si adeptii sai a cautat sa elimine orice influente metajuridice si sa elaboreze cunoscuta “teorie pura a dreptului”.Pornind de la legatura indisolubila dintre drept si stat,ceea ce face ca unii oameni de stiinta,specialisti in teoria dreptului sa se ocupe de asemenea de teoria statului,au aparut lucrari teoretice cu caracter monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului si dreptului,constituindu-se si o disciplina distincta de teoria generala a statului si dreptului.

In Uniunea Sovietica si apoi dupa exemplul sovietic in celelalte tari foste socialiste s-a constituit si s-a predat ca o disciplina aparte a teoriei generale a statului si a dreptului,disciplina marcata insa puternic ca toate disciplinele juridice si sociale,in general de ideologia Marxist-leninista.

2.NOTIUNEA DE TEORIE GENERALA A DREPTULUI

Studiul conceptelor,categoriilor,principiilor si notiunilor de baza ale dreptului este realizat de Teoria generala a dreptului denumita “Drept general” sau “Introducere in drept”(In Franta “introduction au droit” , in Germania “Einfuhrung in die Rechtwissenschaft”), “Studiul dreptului” sau uneori,pe scurt “Drept”.

Teoria generala a dreptului,ramura de sine statatoare a stiintelor juridice,trateaza notiunile elementare ale ordinii juridice si principiile fundamentale care o guverneaza in ansamblul sau.Astfel definita , teoria generala este,in parte descriptiva si,in parte normative Ea este descriptiva,deoarece are ca obiect de a explica notiunile elementare utilizate de drept;ea este normative,intrucat expune anumite reguli fundamentale ale ordinii juridice.Teoria generala a dreptului face parte din dreptul pozitiv ale carei elemente si principia generale le reprezinta.Denumirea “Teoria generala a dreptului” nu trebuie sa ne induca in eroare asupra naturii reale a acestei discipline juridice.Este vorba de altceva decat despre o reflexie speculativa asupra generalitatilor dreptului;ea nu se confunda cu filozofia dreptului,cu inceperea de a patrunde in esenta dreptului care este in primul rand,un demers filozofic,desi pana in secolul al XIX lea teoria dreptului era considerate o subdiviziune a filozofiei,teoria generala este o ramura a dreptului pozitiv,egala cu alte ramuri,care are ca finalitate sa exploreze,in profunzime,conceptul de drept.

Revenind la cercetarea si definirea obiectului teoriei generale a dreptului este de retinut ca ea studiaza dreptul in ansamblul sau,in generalitatea si integralitatea sa,ordinea juridical in globalitatea sa.Ea formuleaza definitia dreptului,celelalte concepte,categorii specific dreptului cu care opereaza fiind valabile pentru toate stiintele juridice cum sunt categoriile de norma juridice,drept subiectiv,izvor de drept,sistem de drept s.a.De asemenea ea formuleaza o serie de principii generale valabile pentru toate stiintele juridice ex:principiile legalitatii,separatiei legii etc.

Teoria generala a dreptului studiaza metologia de cercetare folosita de stiinta dreptului.O atentie deosebita acorda aceasta disciplina studierii corelatiei dintre drept si putere,drept si stat.Pentru intelegerea unor concepte,teorii sau principii,este necesara evocarea evolutiei istorice a acestora ca si incadrarea lor in diferite scoli si curente despre drept,aparite de-al lungul timpului.

Teoria generala a dreptului este evident,o stiinta intrucat ea opereaza cu concepte,teorii,principii,dar intr-un anume sens poate fi privita si ca o arta in masura in care ea solicita din partea juristului pe langa cunostiinte,talent,maiestrie in a sesiza,cerceta fenomenele juridice,a-i cuprinde legitatile.