Logica judecătorească

I.Principiile argumentelor

Prima regula care trebuie luata in vederea oricarui argument este de a avea un drept de adevar hotarat (sau macar care sa nu fie contestat).

Argumentul este un mijloc prin care se poate dovedi o propozitie indoielnica. In fiecare pricina trebuie sa existe un punct hotarat, iar pentru trecerea de aceasta hotarare exista patru lucruri:

- Lucrurile care cad sub simturi (vederea, auzul);

- Acelea asupra carora majoritatea persoanelor au aceeasi parere;

- Acelea prescrise de legi sau pe care obiceiul si sentimentul le autorizeaza;

- Acelea asupra carora ambele parti se unesc.

Pentru a se putea face argumentare trebuie sa se cunoasca mai intai mijloacele obisnuite sau izvoarele comune. Aceste izvoare sunt de doua feluri: unele sunt intrinsece (cuprinse in subiect), iar celelalte sunt extrinsece(in afara subiectului), ele rezultand din legi, din hotararile judecatoresti, din aratarea martorilor,etc.

II. Forma argumentelor si deosebitele lor feluri

Principalele forme de argumente sunt: silogismul, inductia, dilema, entimema si exemplul, sofismul si paradoxul.

1)Silogismele

Silogismul este un rationament bazat pe o judecata facuta mai inainte, iar judecatile sunt din idei comparate.

O definitie mai cuprinzatoare a silogismului ar putea fi: rationamentul compus din trei termeni si trei judecati categorice, din care doua sunt premise ce contin un termen comun, iar alta concluzia care uneste ceilalti doi termeni,in baza relatiei lor cu termenul comun.

Intr-un silogism exista o idee sau un termen major, care este atributul concluziei.

Regulile silogismului:

- Intr-un silogism nu trebuie a se afla mai mult de trei termeni.

- Niciodata termenul de mijloc nu trebuie sa intre in concluzie.

- Nu trebuie sa intre in concluzie alte idei decat acelea care au fost in premize.

- Nu se poate conclude nimic din premize cand acestea sunt negative sau particulare.

- Daca ambele premise sunt particulare sau negative, concluzia va fi si ea particulara sau negativa.

- Pentru a cunoaste daca un silogism este adevarat trebuie sa se cerceteze fiecare parte a acestuia.

Medota silogista este cea mai placuta si in acelasi timp si cea mai sigura.

2) Inductia

Inductia este o forma de argument care sta in prezentarea mai multor propozitii particulare. In aceasta concluzia se trage din tot ceea ce s-a afirmat.

Daca enumeratie este inclompleta atunci si argumentul va fi la fel.

3) Deductia

Dilema este un argument compus de propozitiuni aduse impotriva partilor adversare.Ea nu este concludenta si trebuie pazita pentru a nu se intoarce impotriva celui ce o intrebuinteaza.

4) Entimema

Entimema este un silogism desavarsit pentru ce-l ce-l intrebuinteaza, dar nesavarsit in expresie. Ea este mai des intalnita si utilizata decat silogsimul, da discursului mai mulra vioiciune.

5) Exemplul

Exemplul este un argument prin care cineva aplica la o imprejurare noua o hotararea asupra altei imprejurari dar prin analogie. Nu este o forma particulara de argument, este argumentul ce se intrebuinteaza mai des in discutiile problemelor de drept.

Exemplul este cel mai folositor pentru intelegerea regulilor generale de drept.

6) Sofismul

Sofismul este un rationament corect in aparenta, fals in realitate. E folosit adesea cu scopul de a induce in eroare, dar multi uzeaza de el in mod total inconstient, din simplul motiv ca stau prost cu logica.

Sofismul este de mai multe feluri:

- Ambiguitatea termenilor sau amfibioza provin pentru ca in rationament se afla patru termeni in loc de trei.

- Necunostinta obiectului despre care este vorba.

- Petitia de principiul.

Un alt clasament al sofismelor il face Bentham asupra sofismelor politice si parlamentare, dupa destinatie si scop:

- Sofisme de autoritate.

- Sofisme de primejdie.

- Sofisme delatorii sau straganitoare.

- Sofisme de confuzie.

7) Paradoxul

Paradoxul inseamna un lucru ciudat, neasteptat. El este o propozitie impotriva obstestii pareri.

III. Argumente legale

1) Argumentul definitiei

A da o definitie este a se face cunoscut sensul unei ziceri prin mijlocul altor ziceri ( mai multe) care sa nu fie sinonime. Definitia exacta este cea mai buna. Ea se gaseste prin analiza, cand un lucru este examinat cum trebuie si se formeaza prin:

- Prin apropieri si comparatii.

- Prin abstractia sa departarea unor imprejurari.

- Prin schimbarea acestori insesi imprejurari.

- Prin a lor complicatie.

2) Argumentul Etimologiei

Etimologia aduce cuvintele la adevaratul lor inteles care este mereu cea mai buna definitie. Dupa gasirea etimologiei putem avea surpriza ca acel cuvant sa-si fi pierdut sensul si sa fi capatat unul cu totul deosebit.

3) Argumentul scos din insusirea termenilor

Acest argument se refera la modul in care sunt expuse sau scrise obiectele. Se ia in seama randul in care se afla clasati termenii, iar prerogativa este tot timpul in favoarea celui dintai.

4) Argumentul tras din cele cuprinse intr-o lege pentru cele ce nu sunt

Unele legi indulcente pentru niste fapte trecute produc efecte si in viitor. “ Unde legea porunceste pedeapsa, nu poate impune in aceeasi vreme si rasplata.

Un bun exemplu pentru intelegerea acestui argument ar fi ca persoanele care cunosc pe cei care se bucura de drepturile lor, umeaza a cunoaste si pe cei care nu se bucura de aceste drepturi.

Acest argument in sens contrariu este considerat de jurisconsulti ca nefiind folosit pentru a trage o concluzie.