Managementul Administrației Publice

În ultima perioadă se conturează tot mai mult ideea că Administraţia Publică se află în faţa unor noi provocări, dintre care amintim pe cele mai importante:

1) Desfăşurarea activităţilor în conformitate cu Uniunea Europeană;

2) Continuarea accentuată a reformei în administraţia publică;

3) Relizarea unei administraţii publice bazată pe cunoaştere.

În legătură cu prima provocare , au fost identificate domenii care necesită îmbunătăţiri, evocându-se astfel: reforma administraţiei publice locale şi regionale, reforma funcţiei publice, descentralizarea, coordonarea politicilor, procesul parlamentar, transparenţa şi liberul acces la informaţiile de interes public.

Pe acest fundal se conturează anumite menţiuni şi recomandări privind administraţia publică:

- necesitatea îmbunătăţirii legislaţiei cu o atenţie sporită asupra analizelor de impact;

- existenţa unor neclarităţi în diviziunea sarcinilor între diferiţi actori care conduc la o coordonare neclară a politicilor publice;

- nefinalizarea procesului de transfer a puterii către nivelurile inferioare ale administraţiei publice şi capacitatea redusă de acţiune a autorităţilor locale;

- multiplicarea acţiunilor practice referitoare la dezvoltarea administraţiei publice şi motivarea personalului din administraţie pentru evitarea fluctuaţiilor specialiştilor în acest domeniu;

- selecţionarea corespunzătoare a resurselor umane în administraţia publică şi consolidarea statutului funcţionarilor publici;

- desfăşurarea unui proces accelerat de descentralizare însoţit de o autonomie financiară adecvată;

- profesionalizarea în continuare şi cu precădere a personalului de conducere şi a celui de specialitate din administraţia publică.

pagina 1 din 14

Continuarea accentuată a reformei în administraţia publică, care reprezintă cea de a doua provocare, se concentrează mai ales asupra:

- realizării priorităţilor reformei în administraţia publică şi anume: reforma funcţiei publice, crearea unui corp profesional de funcţionari publici, continuarea programului de descentralizare şi deconcentrare;

- validării scopului strategiei de accelerare a reformei în administraţia publică şi anume existenţa unei administraţii eficiente şi democratice.

În ceea ce priveşte cea de-a treia provocare, realizarea unei administraţii publice bazate pe conoaştere, mergem pe considerentul ca fiind vorba de un concept de mare actualitate pentru administraţia publică, deoarece demersurile ştiinţifice privind problematica puterii, în prim plan a cunoştinţelor, s-a îndreptat mai ales spre sectoarele economiei.

Administraţia publică bazată pe cunoaştere reprezintă o nouă fizionomie a acestui sector în care cunoştinţele vor sta la baza tuturor acţiunilor. Construcţia modului în care se prezintă administraţia publică bazată pe cunoştinţe ţine seama de următoarele aspecte:

- factorii de impuls;

- conţinutul administraţiei publice bazată pe cunoştinţe;

- elementele organizaţionale şi operaţiunile necesare;

- elementele suport pentru o administraţie publică bazată pe cunoştinţe.

Concluziile care se desprind din acest demers ar trebui să atragă atenţia managementului din administraţia publică asupra necesităţii realizării următoarelor acţiuni urgente:

1) organizarea de dezbateri ample referitoare la înţelegerea şi punerea în practică a conţinutului administraţiei publice bazată pe cunoaştere;

2) elaborarea unui plan de acţiuni pe termen scurt şi mediu privind

pagina 2 din 14

implementarea unor măsuri care au rezultat din dezbaterile menţionate;

3) constituirea unei echipe de proiect care să reprezinte nucleul de referinţă în punerea în practică şi în monitorizarea acestor acţiuni de maximă importanţă în perspectiva satisfacerii cerinţelor unei Administraţii Publice Europene.