Mandat European de Arestare

Definiţie

Este o decizie judiciară emisă de autoritatea competentă a unui stat

membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate.

Mandatul european de arestare nu se suprapune pe mandatul de arestare preventivă din dreptul intern, întrucât, pe de o parte, mandatul european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei emis în condiţiile legii pe plan intern, iar, pe de altă parte, mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în ţară, deoarece persoana în cauză se sustrage, aflându-se pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit dispoziţiilor art.81 alin.1 lit.a şi b din Legea nr.224/2006 mandatul european de arestare se emite pentru extrădarea persoanelor care au săvârşit fapte pedepsite cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate egală sau mai mare de 1 an închisoare, sau pentru executarea unor condamnări la o pedeapsă sau la o măsură de siguranţă mai mare de 4 luni închisoare.

La art.85, din Legea 302/2004, sunt preluate şi valorificate, în general, standardele europene în materie, în sensul precizărilor, punctuale, privind „Faptele care dau loc la predare”, în virtutea unui mandat european de arestare, prin următoarele norme:

În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis pentru una din infracţiunile de mai jos, indiferent de denumirea lor în statul emitent, şi care este sancţionată în statul emitent cu închisoarea sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe o perioadă de minim 3 ani, predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei încriminări :

- apartenenţa la un grup organizat;

- terorismul;

- infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul de persoane;

- traficul de migranţi;

- exploatarea sexuală a copiiilor şi pornografia infantilă;

- infracţiunile privind traficul de droguri sau precursori;

- infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materiale nucleare şi al altor materii radioactive;

- infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;

- spălarea banilor;

- falsificarea de monedă şi alte valori, falsificarea de valori străine, inclusiv falsificarea monedei euro;

- infracţiuni săvârşite prin intermediul reţelelor informatice sau de comunicaţii;

- infracţiuni împotriva mediului înconjurător, inclusiv traficul ilegal al speciilor animale protejate şi al speciilor şi varietăţilor vegetale protejate;

- ajutorul la intrarea şi şederea în situaţii ilegale;

- omuciderea voluntară, vătămarea corporală gravă;

- traficul de ţesuturi sau organe umane;

- lipsirea de libertate în mod ilegal, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă;

- rasismul şi xenofobia;

- tâlhăria şi pirateria;

- traficul ilegal de bunuri culturale, inclusiv antichităţile şi operele de artă;

- înşelăciunea;

- deturnarea de fonduri;

- infracţiunile contra proprietăţii intelectuale;

- înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor;

- falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual şi uzul de fals;

- traficul de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;

- traficul de vehicule furate;

- violul;

- sclavia;

- distrugerea şi distrugerea calificată, săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public;

- infracţiunile pentru care competenţa de judecată aparţine Curţii Penale Internaţionale;

- sechestrarea de aeronave şi vapoare;

- sabotajul.