Mandatul European de Arestare

Amploarea fenomenului criminalităţii transnaţionale, evidenţiată prin apariţia unor noi forme complexe de manifestare a acestuia, face ca acquis-ul în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală să se afle într-o continuă evoluţie, prin adoptarea unor măsuri şi crearea instrumentelor necesare combaterii prompte şi eficiente a acestui flagel.

Criminalitatea organizată nu trebuie să profite de construcţia europeană pentru a se distanţa de sistemul judiciar, astfel că, este necesară adoptarea unor mijloace juridice eficiente, pentru ca statele să poată lupta împotriva fenomenului infracţional, în cadrul unui veritabil spaţiu judiciar european. Construcţia acestui spaţiu presupune o într-ajutorare acerbă între statele membre în domenii ca extrădarea, asistenţa judiciară în materie penală etc. Ea implică o apropiere, chiar o aproximare a legislaţiilor penale a statelor pentru a se ajunge la definiţii uniforme ale infracţiunilor grave cu caracter infracţional.

Tratatul de la Amsterdam a creat un cadru instituţional pentru a aprofunda acţiunea statelor membre în domeniile de cooperare poliţienească şi judiciară. Obiectivul declarat al Tratatului de la Amsterdam este de a oferi cetăţenilor un nivel ridicat de protecţie într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Libertatea presupune existenţa unui spaţiu judiciar comun, în care cetăţenii statelor membre să poată să se adreseze justiţiei în unul din statele Uniunii Europene ca şi în propria ţară.

Decizia-cadru nr.2000/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene este prima măsură concretă în domeniu. Ea înlocuieşte în relaţia dintre state procedurile clasice de extrădare, evident exceptând cazurile pentru care unele state membre au declarat că vor continua să aplice tratatele de extrădare. Decizia-cadru, inclusiv procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, a fost transpusă de România prin Titlul III al Legii nr.302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.224/2006.

Mandatul european de arestare constituie prima măsură concretă în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor penale.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate. Mandatul european de arestare nu se suprapune pe mandatul de arestare preventivă din dreptul intern, întrucât, pe de o parte, mandatul european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei emis în condiţiile legii pe plan intern, iar, pe de altă parte, mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în ţară, deoarece persoana în cauză se sustrage, aflându-se pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.

Textul privitor la mandatul european de arestare a fost transpus în legislaţia internă prin dispoziţiile art.77 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr.224/2006.

Din punct de vedere juridic, legiuitorul comunitar în art.1 al.1 din Decizia- cadru nr.584/JAI/13.06.2002 defineşte noţiunea de mandat european de arestare. Din punct de vedere practic, acesta este a un formular, iar autoritatea judiciară emitentă nu trebuie decât să-l completeze şi să-l transmită autorităţilor de executare, pe una din căile admise de lege.

În temeiul hotărârii judiciare pronunţată de autoritatea judiciară naţională competentă, mandatul european de arestare va permite predarea persoanelor solicitate în statul membru.

Potrivit dispoziţiilor art.81 alin.1 lit.a şi b din Legea nr.224/2006 mandatul european de arestare se emite pentru extrădarea persoanelor care au săvârşit fapte pedepsite cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate egală sau mai mare de 1 an închisoare, sau pentru executarea unor condamnări la o pedeapsă sau la o măsură de siguranţă mai mare de 4 luni închisoare.

Procedura de transmitere a mandatului european de arestare impune ca termenele scurte să fie respectare.