Mass media - sursă de influențare a violenței și agresivității

Capitolul I APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA MASS-MEDIEI

I.1. Aspecte introductive

Mass-media are pretutindeni în lume o importanţă deosebită, constituindu-se astăzi într-o forţa imensă, care nu numai că informează, dar şi modeleaza atitudini si comportamente. Mass-media influenţează profund pe oameni în felul de a înţelege viaţa, lumea şi propria lor existenţă fiind considerată aproape unanim “a patra putere în stat”.

Sintagma, consacrată mai întâi în limba engleză şi atât de des intrebuinţată în limbajul curent, reuneşte un cuvânt englez: mass, prin care se inţelege „o cantitate mare de entităţi agregate” şi altul de origine latină: mediu, plural media - cuvânt de origine latină - „mijloc de transmitere a ceva”, se referă la „mijloacele de comunicare în masă”, inţelese ca „seturi de tehnici şi metode de transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic”. Mijloacele de comunicare în masa sunt: presa scrisă, radio, televiziune, internet, cinema, publicitate prin afişe etc. Primul astfel de mijloc de comunicare în ordinea istorică, este tiparul, inventat în anul 1455 de Johann Gutenberg.

Însa, se consideră că putem vorbi de mass-media abia la mijlocul secolului al XIX-lea, adică din momentul în care audienţa a devenit destul de largă si eterogenă. Ziarele si carţile publicate înaintea acestei perioade, adresându-se exclusiv unor elite.

Dezvoltarea semnificativă a mijloacelor de comunicare în masă s-a produs însa, în acest secol prin apariţia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcată de apariţia cinematografului şi a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii. În sfărsit, perioada pe care o traversăm este prin intermediul diferitelor mijloace ca şi un sistem de control al comunicării.

De la inceputuri şi pâna astăzi oamenii au comunicat între ei şi şi-au transmis ganduri, idei, cuvinte etc. influenţându-se reciproc. De aceea şi comunicarea a fost inţeleasă si definita diferit de-a lungul timpului.

Astăzi, în viaţa cotidiană a omului, comunicarea capată o dimensiune şi o semnificaţie cum n-a avut-o vreodată în istoria umanităţii. S-a afirmat de multe ori că în zilele noastre comunicarea ia proportii neobisnuite, ea este o caracteristica esentiala a civilizaţiei şi a devenit incontestabil o instituţie.

Nu exista domeniu al vietii în comun care să nu folosească intr-o masură mai mica sau mai mare, de aceea ce numim cu sens larg, comunicare, definită de dictionare ca „acţiunea omului de a comunica”, „de a stabili o relaţie cu alte persoane”, „de a fi în legatura de idei, ganduri etc.”, sau cat se poate de simplu „comunicarea între doua persoane”.

Totodată, comunicarea trebuie inteleasă, deopotrivă, ca activitate, lucrare, stare de relaţie cu alta persoană dar şi ca rezultat al acestei activităţi sau lucrări umane - „comuniune”.

Efectele mass-mediei se pot manifesta în numeroase domenii ale vieţii umane: social, cultural, politic, economic, religios. Este o realitate astăzi că mijloacele de comunicare în masa pot exercita o mare influenţă pozitivă sau negativă, pot ajuta la o evolutie sau involuţie a obiceiurilor, tradiţiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viaţă, în general a civilizatiei, pot accelera sau frâna procesul intelectual sau cultural al omului sau a unei comunităţi.

Din pacate, accesul la informatie prin intermediul mass-mediei nu se constituie întotdeauna într-un factor cu rol formativ, în sensul ziditor al cuvântului. Câteodată - şi vremurile prezente par să confirme din ce in ce mai mult acest lucru - mass-media nu reuşeste să concretizeze în fapt potentialul benefic pe care îl are, ci, dimpotrivă, devine un instrument al violenţei. Agresiunea informaţională cu care mass-media contemporană impune imagini în conştiinţa publică, intră adesea în conflict cu aspiraţiile spirituale la nivel individual sau social.

I.2. Apariţia presei scrise

În fiecare zi, milioane de oameni caută în ziare şi în alte surse mass-media informaţii şi divertisment. Însă, acestea au fost adesea controlate de diverşi magnaţi-care au fost acuzaţi de manipularea surselor de informare - şi opinia publica-pentru propriile scopuri.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienţă. Acestea au apărut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în Marea Britanie, exercitau o influenţă puternică asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publică”.

Mai târziu, un sistem de învăţământ îmbunătăţit şi alte progrese au creat prima audienţă a presei scrise. Ziarele care să satisfacă cerinţele publicului cititor au apărut în SUA în anii 1870 şi 20 de ani mai târziu în Marea Britanie.

În locul paginilor cu texte înghesuite, acestea aveau titluri mari, articole scurte şi multe ilustraţii. Conţineau cazuri de senzaţie, întâmplări şocante, campanii şi expuneri-dezvăluiri ale ticăloşiilor şi defectelor morale, în special în rândul celor bogaţi, puternici şi moderni - pentru a-şi păstra audienţa. Deşi adesea controlată de persoane înstărite, această nouă presă populară lua în considerare punctul de vedere al “omului obişnuit”.

Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat de Edward Willis Scripps (1854-1926). Principalii săi rivali erau Joseph Pulitzer(1847-1911) şi, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competiţia pentru atragerea cititorilor a devenit atât de intensă, încât reporterii deformau adesea în mod deliberat realitatea, calomniau oamenii cinstiţi şi declanşau temeri politice – trăsături ale “jurnalismului de scandal” care au creat probleme încă de pe atunci.

În Marea Britanie primii magnaţi ai mass-mediei au fost Alfred Hammsworth şi fratele său Harold. În 1888 au fondat săptămânalul Answers, adresat clasei muncitoare, combinând articole uşoare cu relatări competiţionale. În 1896, prin Daily Mail fraţii Hammsworth au introdus stilul cotidienelor conţinând titluri mari şi imagini. Mai târziu, Alfred Hammsworth a înfiinţat Weekly Dispatch London Evening şi The Times. Astfel, Hammsworth deţinea nu doar ziarele populare ci şi primul ziar “de calitate”. El a primit titlul nobiliar de Lord Northcliffe, şi a devenit un personaj puternic şi influent.

După moartea lui Northcliffe, în 1922 ziarele au fost preluate de fratele său, care conducea deja Daily Mirror şi Sunday Pictorial.

Harrold Hammsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord Rothmere, şi a fondat o “dinastie” încă puternică în anii 1990.