Măsuri cu efect echivalent restrictiv cantitativ

Introducere

Prin Tratatul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea Europeană se consacră faptul că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, adică o dată cu momentul aderării acestora la Uniunea Europeană, tratatele constitutive ale Uniunii au devenit parte integrantă a legislației celor două state, iar cele două state sunt în prezent state părți la Tratatul instituind o Constituție pentru Europa. O dată ce va fi ratificat de toate statele membre ale Uniunii Europene, România va fi obligată, alături de celelalte state membre, să respecte dispozițiile cuprinse în Tratatul constituțional. Prin urmare, România este obligată în prezent să respecte și dispozițiile referitoare la libera circulație a mărfurilor cuprinse în Tratatele constitutive ale Uniunii și, în perspectivă, și normele referitoare la libera circulație a mărfurilor cuprinse în Tratatul constituțional.

Interzicerea restricțiilor cantitative și a măsurilor cu efect echivalent

Potrivit art. 28 TCE (Tratatul instituind Comunitatea Europeană) - fostul art. 30, sunt interzise între statele membre restricțiile cantitative la import ori măsurile cu efect echivalent acestora. Art. 29 TCE (fostul art. 34) consacră aceeași interdicție a restricțiilor cantitative, dar cu privire la export. Art. 11, 12 și 13 ale Acordului privind SEE (Spațiul Economic European) sunt redactate în termeni aproape identici. De asemenea, în art. III-153 din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa1 se prevede că sunt interzise, între statele membre, restricțiile cantitative, atât în ceea ce privește importul cât și exportul, precum și orice măsură cu efect echivalent. După cum se poate observa, Tratatul constituțional prevede într-un singur articol, mai precis art. III-153, ceea ce TCE prevede în două articole, mai precis art. 28 și art. 29.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CJCE) a definit, prin hotărârea Geddo c. Ente Nazionale Risi, restricțiile cantitative ca reprezentând măsurile ce pot restrânge, total sau parțial, conform circumstanțelor, importul, exportul sau tranzitul mărfurilor. Aceste măsuri sunt cele care introduc limitări în funcție de cantitatea ori de valoarea produselor respective.

Statele membre au fost nevoite, până, cel mai târziu, la sfârșitul primei perioade de tranziție, să suprime restricțiile cantitative și măsuri existente la intrarea în vigoare a TCE (potrivit par. 2 din acest articol, paragraf abrogat prin Tratatul de la Amsterdam).

În temeiul art. 94 și 95 (fostele art. 100A și 100B), după AUE (Actul Unic European), a fost adoptat un anumit număr de Directive în scopul favorizării liberei circulații a mărfurilor.

Subiectele tratate de către legiuitorul comunitar relevă existența unor domenii în care măsurile naționale cu efect echivalent restricțiilor cantitative își pot face simțite efectele.

Astfel, sunt Directivele generale care vizează toate produsele. Dintre acestea: directiva cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative și administrative ale statelor membre în domeniul responsabilității pentru produsele defectuoase, cea referitoare la securitatea generală a produselor sau cea cu privire la armonizarea legislației în materia publicității înșelătoare.

Aceste Directive generale sunt continuate de Directive orizontale care privesc grupuri de produse, adesea eterogene, dar, uneori, de aceeași categorie. De asemenea, există un mare număr de Directive verticale pentru fiecare produs.

Armonizarea legislațiilor s-a făcut simțită, în mod special, prin directivele întemeiate pe principiul recunoașterii reciproce ori al echivalenței măsurilor sau controalelor în vigoare în statele membre ale Uniunii Europene. Această abordare nouă este una din urmările celebrei hotărâri Cassis de Dijon. Este vorba, de fapt, de o hotărâre pronunțată de CJCE în cazul Rewe-Zentrale AG vs. Bundesmonopolverwaltung für Branntwein (Cassis de Dijon), nr. 120/78, 20 februarie 1979. În această speță, este vorba despre interzicerea importării și comercializării în RFG (Republica Federală Germană) a unei băuturi originare din Franța, băutură intitulată Cassis de Dijon, pe motivul că legislația germană prevedea, la acea dată, o anumită concentrație minimă de alcool pe care băutura respectivă nu o avea.