Măsuri de protecție a copilului

Potrivit art. 39 din Legea nr. 272/2004, orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi, are dreptul la protecţie alternativă. Aceasta include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială sau adopţia.

În alegerea uneia sau alteia dintre aceste măsuri se va ţine cont de continuitatea educării copilului, de criterii etnice, de originea sa religioasă, culturală şi lingvistică.

Tutela, este o instituţie tradiţională în dreptul românesc, fiind numită în trecut epitropie si vechilet .AAA Această instituţie a fost menţinută de Codul Familiei, dar cu modificările aduse de Legea 272/2004. Instituirea tutelei este de competenţa instanţei judecătoreşi potrivit legii şi are loc când întâlnim unul din următoarele cazuri:

- ambii părinţi sunt decedaţi; necunoscuţi; decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a

aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti; puşi sub interdicţie; declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi;

- în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul copilului

instituirea tutelei;

Persoana sau familia care urmează să fie tutore trebuie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului .AAA În acest caz au prioritate membrii familiei extinse. Nu se poate înstitui tutela în favoarea unei persoane care nu are domiciliul în România.

Protecţia specială a copilului, cuprinde măsurile, prestaţiile şi serviciile destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar au definitiv de ocrotirea părintească sau a celui care , în vederea protejării intereselor sale , nu poate fi lăsat în grija acestora AAA .Copilul poate beneficia de protecţie specială până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu. AAAMăsurile privind protecţia specială sunt stabilite şi se aplică în baza unui plan individualizat de protecţie .

Planul individualizat de protecţie este documentul prin care se realizează planificarea serviciilor şi a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa. Măsurile de protecţie specială care privesc copilul ce a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu acordul lui . La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate integrării copilului în familia sa sau plasamentul în familia extinsă.

Situaţiile în care pot fi instituite măsuri de protecţie specială.

Potrivit Legii 272 din 2004 pot fi dispuse măsuri de protecţie specială faţă de următoarele categorii de copii:

- copilul ai cărui părinţi sunt sunt decedaţi; necunoscuţi; decăzuţi din drepturile

părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti; puşi sub interdicţie; dclaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi; când nu a putut fi instituită tutela;

- copilul care, în vedera protejării intereselor sale nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

- copilul abuzat sau neglijat;

- copilul găsit sau abandonat de către mamă în unităţi sanitare;

- copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal;

Măsuri de protecţie specială :

- plasamentul;

- plasamentul în regim de urgenţă;

- -suprevegherea specializată;

Plasamentul reprezintă o măsură cu caracter temporar care poate fi dispusă la:

- persoană sau o familie;

- un asistent maternal;

- un serviciu de tip rezidenţial

Persoana sau familia care primeşte în plasament un copil trebuie să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială si protecţia copilului. Pe toată durata plasamentului domiciliul copilului este la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial. În cazul copilului de până la 2 ani măsura plasamentului poate fi dispusă numai la familia extinsă sau substitutivă .