Măsurile de constrângere cu caracter medical

INTRODUCERE

Infracțiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relațiilor sociale. Activitatea infracțională presupune, de regulă, o desfășurare în timp, o dezvoltare progresivă până la producerea urmărilor periculoase. Constrângerea juridică privită în general se face numai din considerente de „strictă necesitate” pentru buna conviețuire socială. În cazul unor valori de importanță secundară se recurge la alte mijloace de constrângere, decât cea penală. Constrângerea și limitele constrângerii sânt prevăzute de legislația contravențională, civilă și penală, în stabilirea pedepsei concrete pentru infracțiunea săvârșită se ține seama, alături de alți factori, de faptul că pentru a acționa asupra conștiinței celui condamnat, în sensul de a-l determina să-și modifice comportamentul, să adopte conștient o altă atitudine față de regulile conviețuirii sociale, constrângerea trebuie să fie rațională și echitabilă, proporțională cu pericolul social al faptei, exercitându-se doar în formele și limitele necesare astfel, încât pedeapsa să-și îndeplinească funcția de reeducare. În acest sens, pedeapsa trebuie să prezinte un anumit grad de severitate, dar și să respecte drepturile fundamentale ale omului, ca dreptul la viață, la integritate fizică și psihică, libertatea individuală, siguranța persoanei etc.

Actualitatea temei. La etapa contemporană Republica Moldova pășește pe calea dezvoltării politice și social-economice independente. Aceasta, incontestabil, atrage după sine modificări legislative și ale politicii procesual-penale în general. În contextul acestor modificări a și apărut necesitatea cercetării problemelor privind aplicarea și executarea pedepselor alternative și a măsurilor procesuale de constrângere, cercetare care ar contribui la completarea și perfecționarea normelor juridice ce vizează aceste instituții juridico-penale.

Una dintre sarcinile primordiale ale procedurii penale, și a tuturor organelor de drept în activitatea cotidiană, este descoperirea rapidă și completă a infracțiunilor și asigurarea aplicării juste a legilor, ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită și nici o persoană nevinovată să nu fi trasă la răspunderea penală și condamnată.

Lupta cu criminalitatea presupune în aceeași măsură respectarea legalității, principiilor democratice ale justiției și alte garanții prevăzute atât de Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (1950), cât și de Constituția statului nostru. Organele de drept au obligațiunea nu numai de a cerceta infracțiunile săvârșite, dar și de a face tot posibilul pentru a asigura ocrotirea drepturilor și intereselor legitime, onoarea și demnitatea cetățenilor țării, mai ales in condițiile actuale când în centrul atenției trebuie să se afle însuși cetățeanul - Omul, drepturile și libertățile lui, cinstea și onoarea.

Cele menționate supravin să confirme actualitatea subiectului tratat, important atât în plan social, cât și juridic, determinând alegerea temei pentru studiul științifico-practic și stabilind direcțiile de bază ale cercetării.

Scopul și sarcinile lucrării. Inițiind analiza instituției măsurilor procesuale de constrângere ne-am pus scopul de a cerceta legislația în domeniu, de a examina sub toate aspectele realizările justiției în direcția ce ne interesează, de a elabora unele concluzii și propuneri concrete în privința perfecționării mecanismului aplicării măsurilor procesuale de constrângere.

Toate aceste momente au determinat în deplină măsură sarcinile concrete ale studiului legate de delimitarea a următoarelor laturi:

1. dezvăluirea sensului factorilor și normelor procesual penale ce, reglementează specificul măsurilor procesuale de constrângere;

2. relevarea esenței, condițiilor, temeiurilor și ordinei aplicării măsurilor procesuale de constrângere;

3. evidențierea rolului instituției măsurilor procesuale de constrângere la contribuirea apărării drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor;

4. scoaterea la iveală a diverselor lacune din legislația procesual penală ce se referă la instituția măsurilor procesuale de constrângere;

5. obținerea concluziilor teoretice.

I. Dispoziții generale privind măsurile procesuale de constrângere

I.I. Noțiunea, importanța și sarcinile de aplicare a măsurilor de constrângere

Elementul constrângerii persistă în majoritatea acțiunilor procesuale penale când acestea se înfăptuiesc contrar voinței părților și altor persoane participante la procesul penal, dar în dependență de funcționalitatea acestora, în legea procesuală penală, sunt menționate măsurile procesuale de constrângere (Titlul V al Părții generale a Codului de procedură penală al Republicii) ca o categorie distinctă.