Măsurile Procesuale Privative de Libertate

Introducere

De-a lungul istoriei societăţii şi a evoluţiei procesului penal una din cele mai importante probleme care s-au pus în modul în care să se asigure : urmărirea, jude-carea, executarea condamnării în cazul unor infractori care după comiterea unor in- fracţiuni continuau să se opună legii.

Problema trebuie rezolvată în contextul asigurării drepturilor şi libertăţilor in- dividuale în faţa unor eventuale abuzuri ale unor autorităţi. De la maximă cunoscu-tă în Franţa secolelor al XVII- lea şi al XVIII- lea ; ”cine nu va începe prin arestare îl va pierde pe răufăcător ceea ce înseamnă lipsire de libertate în toate cazurile de constatare a unei infracţiuni, la prezumţia de nevinovăţie recunoscută de Revoluţia Franceză la 1789 şi apoi la sistemele de garanţii stabilite în secolul alXX- lea de tra- tatele şi convenţiile internaţionale a fost o continuă luptă ce a îmbrăcat adesea forme politice. S-a ajuns, aşa cum am mai arătat, la un sistem de restrîngere a unor drepturi şi libertăţi în care se încearcă împletirea şi prezentarea intereselor societăţii cu ale individului.

Elementul constrîngerii persistă în majoritatea acţiunilor procesuale penale, cînd acestea se înfăptuiesc contrar voinţei părţilor şi altor persoane participante la procesul penal, dar în dependenţă de funcţionalitatea acestora, în legea procesuală penală, în sens restrîns , sunt menţionate măsurile procesuale de constrîngere (Titlul V al Părţii generale a Codului de procedură penală al Republicii Moldova) ca o categorie distinctă .

Actualele modificări ale Codului de procedură penală sunt în spiritul noilor tendinţe ale politici penale internaţionale pregătind condiţiile juridico-penale ale unificării în perspectivă a legislaţiei penale la nivel european. Modificările de substanţă privesc măsurile privative de libertate şi în mod deosebit măsura reţinerii , măsura arestării preventive , precum şi un nou concept impus de cerinţele prevenţiei generale în condiţiile internaţionalizării fenomenului infracţional, obligarea de a nu părăsi ţara.

În cursul procesului penal pot surveni impedimente, obstacole sau dificultăţi de natură să perecliteze eficacitatea activităţii judiciare astfel, dacă nu se interprind măsuri învinuitul sau inculpatul lăsat în libertate ar putea săvîrşi în continuare alte infracţiuni, care ar îngreuna stabilirea adevărului prin ştergerea urmelor, coruperea martorilor, falsificarea unor înscrisuri sau mijloace de probă materiale sau chiar ar putea să dispară, încercînd să zădărnicească aplicarea sancţiunii penale. În alte situaţii sînt necesare măsuri care să preîntîmpine ca executarea silită acelor obligaţi la suportarea despăgubirilor civile sau a pedepselor la amendă să nu aibă eficacitate .

Prin urmare, toate măsurile procesuale de constrîngere sînt instituite pentru a asigura comportamentul învinuitului conform cerinţelor legii procesual penale, iar unele măsuri pot fi aplicate în acelaşi scop şi altor participanţi în condiţiile prevăzute expres de lege.

Pornind de la funcţionalitatea şi caracterul lor, asemenea măsuri au fost definite în doctrina dreptului procesual penal ca „ instituţii de drept procesual penal care constau în anumite privaţiuni sau constrîngeri personale sau reale, determinate de condiţiile şi împrejurările în care se desfăşoară procesul penal „ sau mijloace de constrîngere folosite de organele judiciare penale pentru garantarea executării pedepsei şi repararea pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru asigurarea îndeplinirii de către părţi a obligaţiilor lor procesuale ”.

I.Notiuni generale privind libertatea individuală şi măsuri procesuale de constrîngere

§1. Libertatea individuală şi garanţiile procesului de constrîngere

Prin intermediul măsurilor procesuale se urmăreşte buna desfăşurare a procesului penal prin atingerea scopului imediat al acestuia, respectiv, constatarea la timp şi în mod complet al faptelor ce constituie infacţiuni, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Măsurile procesuale nu fac parte din desfăşurarea activităţii principale a procesului penal, caracterul lor fiind acela de activitaţi adiacente celei principale . De asemenea, au caracter provizoriu, facultative şi de constrîngere . Măsurile procesuale sunt mijloace prevăzute de lege de care se folosesc organele judiciare pentru a asigura desfăşurarea normală a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse prin desfăşurarea săvîrşirii infracţiunii şi pentru a preveni săvîrşirea de noi fapte antisociale.