Medicină legală - tanatologia medico-legală

Tanatologia medico-legală studiază problematica morţii organismului uman.

Denumirea de „tanatologie” rezultă din asocierea a două noţiuni greceşti:

- Thanatos – zeul morţii;

- Logos – cuvânt, idee, raţiune, ordine.

Studierea ei ne oferă date despre:

- data mortii;

- aparitia mortii reale;

- diagnosticarea corectă a mortii;

- mediul în care a stat cadavrul şi poziţia lui;

- diferenţierea semnelor morţii de diverse leziuni.

MOARTEA , în sens simplist, este o încetare a vieţii.

- Încă de la naştere organismul moare puţin câte puţin (unele celule mor, altele se nasc).

Etapele Morţii

1. Preagonia = o etapă premergatoare agoniei, caracterizată prin fenomene psihice, uneori persoana poate presimţi şi anunţa momentul morţii.

Factori care influenţeaza această etapă:

- constituţia organismului;

- vârsta (bătrânii îşi acceptă mai uşor moartea);

- felul bolii (în caz de traumă – persoana este agitată şi logorerica, în caz de îngheţ sau înec – persoana are o stare calmă);

- concepţiile filozofice şi religioase ale persoanelor respective (fiecare persoană îşi face o idee despre moarte)

Au apărut ramuri în acest sens:

- Tanatoantropologia = studiul evoluţiei mortii de-a lungul timpului, felul cum au evoluat aceste concepte despre moarte de-a lungul timpului şi în special felul în care anumite culturi se comporta vis a vis de înhumare, canibalism, etc.

- Psihotanatologia = reactiile psihice ale muribundului. - În general acestea merg de la:

- negare a morţii;

- mânie;

- acceptare;

- resemnare.

2. Agonia (agon = lupta) sau vita minima – se caracterizeaza prin:

- înlocuirea fenomenelor biologice cu cele tanatologice;

- dispar functiile psihice;

- scad funcţiile de relaţie (simţurile: vizual, olfactiv; - primul dispare văzul şi ultimul auzul);

- are o relaţie de anestezie completă;

- funcţiile vegetative sunt modificate (respiraţie rapida şi superficială = tahipnee, apare aritmia cardiacă, transpiraţii reci, hipotermie, contracţii antiperistaltice = care contractă stomacul și intestinele de jos în sus, eliminare spontană de materii fecale şi urină).

Agonia, ca durată,

- lipseşte în zdrobirea craniului;

- este mai scurta în caz de: intoxicatii / hemoragii;

- este mai lunga la bolile cronice.

3. Moartea clinică – se caracterizează prin dispariţia funcţiilor vitale: respiraţia, activitatea cardiacă, dispariţia activităţii reflexe şi dispariţia activităţii electrice a creierului. În lipsa aplicării metodelor de resuscitare cardio-circulatorie şi respiratorie moartea clinică nu poate dura mai mult de 5 min.

4. Moartea cerebrală = încetarea activităţii cerebrale, EEG ne arată o linie izoelectrică.

5. Viaţa vegetativă = menţinerea funcţiilor organismului se realizează artificial.