Medierea - modalitate de soluționare a conflictelor de interese

Voi incepe cu o scurtă definiție a noțiunii de conflicte de interse. Atât Legea 169/1999, precum și Codul Muncii ,in art.248 alin.(2), definesc conflictele de interese ca fiind acele conflicte de muncă care au ca obiect stabilirea condițiilor de muncă cu ocazia negocierilor contractelor colective de muncă,referitoare la interesele cu caracter profesional,social sau economic al salariaților.

În contextul reglementării actuale, aşa cum s-a subliniat în doctrină, definitoriu pentru conflictele de interese nu este caracterul lor colectiv, deoarece şi conflictele de drepturi pot avea un astfel de caracter, ci faptul că ele pot interveni numai cu prilejul negocierii colective, respectiv într-o fază precontractuală.

Conflictele de interese se definesc așadar prin referire la obiectul,la momentul în care pot interveni și la persoanele între care se pot declanșa.

Din moment ce conflictele de interese se declanșează ca efect al eșecului negocierii contractelor colective de muncă,nivelele la care pot avea loc sunt tocmai nivelele la care se pot încheia contractele colective de muncă Astfel părțile unui conflict de interese sunt partenerii între care se desfașoară negocierile colective:

-angajatorul sau, pentru nivelele superioare celui de unitate,organizațiile patronale reprezentative;

-salariații,reprezentați de sindicate ,federații,confederații sindicale,cu respectarea condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, grupuri de unitați,de ramură si la nivel național.

Soluționarea conflictului de interese se realizează cu ajutorul umatoarelor metode:

– Concilierea;

– Medierea;

– Arbitrajul.

Toți am auzit vorbindu-se despre mediere, solutie aflata la dispozitia partilor aflate in conflict. Institutia medierii nu este o noutate in Europa ca alternativa pentru stingerea conflictului si evitarea unui proces care se dovedeste a fi de cele mai multe un test de anduranta pentru participanti.

Ca definitie generala ,medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializata in calitate de mediator,in conditii de neutralitate,impartialitate si confidentialitate.

Aceasta cale alternativa de solutionare a conflictului in mod amiabil reglementata prin Legea nr. 192/2006 nu trebuie confundata cu medierea in cazul conflictelor de interese, institutie juridica reglementata de Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.

Aprofundând însă domeniul , se poate observa că nu sunt scoase de sub incidenţa medierii conflictele de drepturi şi poate chiar şi o anumită fază din parcursul conflictelor de interese, deoarece numai pentru conflictele de interese există o procedură de soluţionare impusă de lege, în care totuşi ultima fază este medierea

Dezvoltând ideea , observăm că este adevărat că în art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privitoare la mediere se dispune că "medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispoziţiilor prevăzute de legile speciale" , însă acesta nu este un text prohibitiv.

Considerăm că acest text nici nu exclude şi nici nu include conflictele de muncă în sfera medierii, ci face trimitere la legile speciale care pot sau nu să fie speciale între ele dar cu siguranţă trebuie să fie specifice raporturilor de muncă.

În ceea ce priveşte procedura medierii prevăzută de Legea nr. 192/2006, precizăm că specific acestei proceduri este faptul că accentul nu cade pe aspectele juridice ale litigiului, ci se urmăreşte ca părţile, prin discuţii şi negocieri în prezenţa mediatorului, să ajungă la o soluţie de compromis acceptată de fiecare parte, care să fie în acelaşi timp în deplin acord cu legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri.