Mediul - Problemă Generală în Uniunea Europeană

1. Obiectul dreptului mediului

Obiectul dreptului mediului îl reprezinta relatiile sociale ce se nasc în legatura cu conservarea si dezvoltarea mediului natural si artificial. Altfel spus, dreptul mediului, reglementeaza o categorie distincta de relatii sociale, complexe si variate, formate în legatura cu activitatea de protectie si de dezvoltare a mediului.

În legatura cu obiectul dreptului mediului, s-au conturat în doctrina o serie de opinii, încercându-se o grupare a relatiilor sociale reglementate de normele ce apartin acestei ramuri de drept, astfel:

- relatii sociale stabilite în scopul prevenirii poluarii mediului si producerii pagubelor ecologice;

- relatii sociale formate în scopul evitarii producerii altor daune ecologice;

- relatii sociale stabilite în scopul îmbunatatirii conditiilor de mediu;

- relatii privitoare la structura organizatorica a protectiei mediului.

2. Metoda de reglementare

Metoda de reglementare în dreptul mediului reprezinta pozitia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relatiilor sociale de mediu. Relatiile sociale privind protectia si dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Caracterul imperativ vizeaza toate normele, atât cele preventive si defensive, cât si cele represive si reparatorii care reglementeaza raporturile juridice de mediu.

Statul intervine în mod autoritar si direct în reglementarea juridica a raporturilor sociale de mediu datorita faptului ca protectia si dezvoltarea mediului reprezinta o problema de interes national.

3. Izvoarele dreptului mediului

Izvoarele dreptului mediului reprezinta formele de exprimare a normelor juridice care privesc comportamentul subiectelor raporturilor juridice de mediu, respectiv, actele normative care reglementeaza relatiile sociale de protectie si conservare a mediului.

Izvoarele dreptului mediului pot fi specifice numai acestuia sau pot fi generale, reprezentând sursa juridica pentru diverse ramuri juridice.

Majoritatea autorilor de specialitate, atunci când enumera izvoarele unei norme juridice, recurg la o ierarhizare a acestora în functie de forta lor juridica si de întinderea sferei relatiilor reglementate.

În acest context, principalele izvoare de dreptul mediului sunt:

Constitutia României, care stabileste regulile generale aplicabile în privinta oricarei ramuri juridice. Legea fundamentala stabileste regulile de baza privind reglementarea drepturilor omului legate de protectia proprietatii, a mediului în general.

Legile, care reglementeaza relatiile sociale de mediu. Numeroase legi cuprind norme cu incidenta în acest domeniu, cum ar fi: Codul silvic din 1996 (Legea nr.26/1996), Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, republicata în 1998, Legea apelor nr.107/1996, Legea fondului cinegetic si piscicol nr.103/1996, Legea sanitar-veterinara nr.60/1974, Codul civil român, Codul aerian etc.

Hotarârile Guvernului si Ordonantele de Urgenta ale Guvernului constituie izvoare ale dreptului mediului în masura în care reglementeaza relatii de mediu. Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 195 din 2005.

Consideram ca sunt izvoare ale dreptului mediului si Conventiile si tratatele internationale la care România este parte sau le-a ratificat, si care cuprind reguli aplicabile în privinta mediului.

În masura în care stabilesc reguli cu privire la protectia mediului, sunt izvoare de drept si Ordonantele ministrilor, precum si Actele emise de organele locale ale puterii executive.

Mijloacele auxiliare (jurisprudenta, doctrina si dreptul comparat) se regasesc în cadrul ramurii de dreptul mediului, cu rol subsidiar, având rol în dezvoltarea reglementarilor existente în materie, stimularea organului legislativ de a adopta noi acte normative, analiza dreptului pozitiv, studiul comparativ al dreptului în scopul armonizarii si aproximarii legislatiilor nationale cu reglementarile comunitare si internationale în materie.