Metode de cercetare în sociologia juridică

1. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE

Metodologia este un ansamblu de metode si tehnici, dar nu juxtapuse si amalgamate, ci integrate intr-o viziune, intr-un cadru teoretico-conceptual, propriu disciplinei respective.

Problemele care ii preocupa pe sociologi, in teoretizarile si cercetarile lor, sunt deseori similare cu cele care ingrijoreaza pe multi. Care sunt circumstantele in care traiesc grupurile minoritare? Care este situatia familiei ca institutie? Sociologii incearca sa ofere raspunsuri la aceste intrebari, iar scopul teoretizarii si cercetarii sociologice este intotdeauna acela de a se desprinde de maniera speculativa, in care persoane obisnuite abordeaza astfel de probleme. Activitatea sociologica incearca sa formuleze intrebarile cat se poate de precis si cauta sa adune dovezi faptice, inainte de a ajunge la concluzii. Pentru a atinge aceste scopuri, trebuie cunoscute cele mai utile metode de cercetare, care pot fi aplicate intr-un anumit studiu si modalitatea cea mai buna de analizare a rezultatelor.

Unele din intrebarile pe care le pun sociologii in cadrul studiilor lor stiintifice, sunt in mare masura intrebari faptice sau empirice. De exemplu, multe aspecte ale infractionalitatii si justitiei necesita o investigatie sociologica directa si sistematica. In acest sens, ne-am putea pune intrebarea: care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? Ce procent, dintre cei ce comit acte delictuale sunt prinsi si pedepsiti? Intrebarile faptice de acest tip necesita uneori multe cercetari, inainte de a primi un raspuns.

Desigur, informatia faptica despre o societate nu ne va spune intotdeauna daca ne confruntam cu un caz neobisnuit sau cu un complex general de influente. Deseori, sociologii vor sa adreseze intrebari comparative, care leaga un context social dintr-o societate de un altul, sau care pun in contrast exemple luate din societati diferite. In sociologie trebuie avut in vedere nu doar societatile existente, in relatie una cu cealalta, ci totodata trebuie comparat prezentul cu trecutul. Intrebarile pe care le pun sociologii aici sunt intrebari evolutive.

Discutia asupra metodei de care se serveste sociologia in cercetarea fenomenelor sociale are o foarte mare importanta, pentru ca explica metoda insemna a lamuri in buna parte si obiectul de cercetat.

Cercetarea in ceea ce a ajuns sa fie cunoscut drept domeniu stiintelor sociale dateaza de multa vreme – de tot atata timp de fapt, de cand oamenii au fost preocupati de societate si de cei care traiesc in cadrul acesteia. Nu este deci surprinzator ca obiectivele acestui tip de cercetare, filosofia aflata in spatele lui si diversele practici utilizate pentru ducerea lui la bun sfarsit – metodologiile lui – au fost diferite si au evoluat considerabil de-a lungul anilor.

2. PROCESUL DE CERCETARE

Activitatile de cercetare urmeaza, in general, modelul descris in pasii urmatori. Desi etapele procesului de cercetare nu sunt intotdeauna urmate exact in acelasi fel in fiecare studiu, modelul descris mai jos serveste ca o ilustrare esentiala a modului in care se desfasoara cercetarea sociologica.

a) Definirea problemei – etapa ce presupune alegerea unei teme de cercetare;

b) Documentarea – este necesar sa se afle ce a fost deja descoperit despre tema aflata in cercetare.

c) Formularea ipotezelor – se urmareste formularea unei definitii operationale a conceptelor principale.

d) Alegerea unui plan de cercetare – avand in vedere ca exista mai multe cai de a aduna si a analiza datele potrivite, in aceasta etapa se va selecta una sau mai multe metode de cercetare.

e) Adunarea datelor – etapa in care se aduna datele specifice intrebarilor ridicate in timpul cercetarii si intr-o forma care sa le faca utilizabile in raspunsurile la aceste intrebari.

f) Analizarea datelor – datele adunate trebuie analizate pentru a permite interpretari corecte. Aceasta analiza va permite confirmarea, respingerea sau modificarea primei ipoteze.

3. METODE DE CERCETARE

3.1. OBSERVATIA SOCIOLOGICA

Auguste Comte considera observatia una dintre cele patru metode fundamentale in sociologie, alaturi de comparatie, analiza istorica si experimentul. Astazi se considera ca a observa inseamna nu numai a inregistra, dar si a inventa si a construi realitatea asa cum se exprima Edgar Morin (1981). A observa nu inseamna a fi si obiectiv. Intr-un fel observa faptul cel implicat intr-un accident de masina, altfel partea vatamata si altfel trecatorul pe strada. Observatia este deci selectiva pentru ca este premeditata si interpretativa fiind un sprijin in cunoasterea nemijlocita. Observatia stiintifica se deosebeste de cea nestiintifica prin aceea ca este realizata premeditat, cu anumite tehnici speciale in scopul verificarii unor ipoteze si identificarii anumitor tendinte si regularitati in manifestarea fenomenelor. Fata de observatia din stiintele naturii unde obiectul poate fi disecat si supus observarii microscopice, in stiintele socio-umane este vorba de un raport interpersonal, caci se observa oameni si faptele lor. Observatia este si proces, dar si rezultat, pentru ca procesul empiric se completeaza cu descrierea faptelor si explicarea lor. Observatia vizeaza nu numai ceea ce se surprinde cu analizatorul vizual, ci cu toate simturile care ne conecteaza la lumea externa.