Metodele de interpretare a normelor juridice

Introducere

În vederea atingerii scopului pentru care au fost elaborate normele juridice, este necesară cunoașterea literei normelor juridice, dar și a spiritului acestora. Acestea se dezvăluie în cadrul procesului de interpretare , parte a procesului de realizare a dreptului. În ambele sale accepțiuni, realizarea dreptului presupune, într-o formă sau alta, într-o măsură sau alta, și demersul de “interpretare” a normelor juridice. Interpretarea normelor juridice este o operațiune logico-rațională, care se realizează după anumite reguli, pe baza unor metode specifice dreptului, având ca scop stabilirea adevăratului sau deplinului sens al normei juridice în aplicarea sa concretă , constituind totodată un moment necesar al aplicării dreptului.

În activitatea de „aplicare” a normei juridice, cunoașterea ei are un dublu aspect:

a) cunoașterea cât mai deplină a stării de fapt ce urmează a fi încadrată în prevederile acelei norme

b) cunoașterea cât mai temeinică a spiritului și literei normei ce urmează a fi aplicată acelei stări de fapt .

Interpretarea normelor juridice trebuie să conducă la clarificarea deplină a înțelesului acestora, atât din perspectiva structurii lor logico-juridice interne, cât și din perspectiva formei lor exterioare, a stilului și limbajului de elaborare, toate acestea urmărind să dezvăluie intenția legiuitorului. Rațiunea practică a unui asemenea demers este, în ultimă instanță, aceea de a asigura o corectă selectare și individualizare a normei aplicabile la o situație de fapt dată.

1. Necesitatea interpretării normelor juridice

Următoarele considerente stau la baza necesității interpretării normelor juridice :

— norma juridică fiind elaborată la modul generic, aplicarea ei la un caz concret determinat presupune în mod necesar procesul de interpretare prin care se stabilește dacă acel conținut generic, este aplicabil acelui caz sau, dacă acel caz concret se înscrie sau nu în prevederile generice ale normei ;

— normele juridice fiind redactate sub forma unor texte concise este necesar ca prin interpretare să se dezvăluie conținutul integral și real al intenției legiuitorului cuprinsă în acea normă; cu cât o normă juridică este elaborată mai în detaliu cu atât dificultatea interpretării este mai mică și invers, cu cât norma este mai concisă, mai lapidar formulată cu atât necesitatea și dificultatea interpretării este mai mare ;

— necesitatea interpretării este determinată și de faptul că pe parcursul cât este în vigoare acea normă pot să apară situații noi, neprevăzute de legiuitor ;

— necesitatea interpretării apare și în situațiile în care pe parcursul timpului apar reglementări succesive, adiacente, conexe, paralele sau cu conținuturi contrare privitoare la aceeași categorie de raporturi;

— Interpretarea apare ca necesară nu numai din perspectiva conținutului structurii sale logico-juridice interne ci și a stilului și limbajului de redactare, a formei gramaticale a textului respectiv, precedându-se la o riguroasă analiză și interpretare morfologică, sintactică, a punctuației, a ordinii cuvintelor și propozițiilor în fraze, a topicii, a înțelesului unor termeni etc.;

— necesitatea interpretării se impune nu numai în legătură cu înțelesul conținutului și al formei unei norme ci și în contextul existenței unei norme clare dar aplicabilă la situație complexă. În asemenea situații în practica judiciară s-a recurs și se recurge la solicitarea unor instanțe judiciare supreme (curți, tribunale etc.) pentru a da o interpretare cu valoare de orientare pentru jurisprudență.