Migrația

1. Aspecte istorice ale fenomenului migrației

Fenomenul migrației nu reprezintă o noutate pentru nimeni. Este arhicunoscut faptul că, la baza formării majorității popoarelor pe actualele teritorii stă migrația. Cea mai celebră este migrația evreilor menționată în Biblie și care s-a întins pe o perioadă lungă de ani, când căutau „pământul făgăduinței” sau migrarea lor odată cu distrugerea templului din Ierusalim de către romani în secolul I d.Hr. când au plecat în toate colțurile lumii. Amintind de istorie, încă din clasele primare am învățat despre invaziile barbare, despre perioadele de migrație masivă ale unor populații de origine germanică, slavă sau asiatică în Europa între secolele III-XI, în tranziția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu. De fapt, toate continentele s-au confruntat cu fenomenul acesta al migrației.

După unii autori, istoria migrației a apărut odată cu apariția omului pe acest pământ, așa se explică cum Homo erectus și Homo sapiens au populat Europa și celelalte continente, deci reprezintă un fenomen la fel de vechi ca omenirea1.

2. Terminologia referitoare la fenomenul migrației

Pentru a înțelege fenomenul migrației este important să începem cu explicarea cuvântului „migrație”. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, migrație sau migrațiune provine de la cuvântul migratio din limba latină și înseamnă „Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali”2

În literatura de specialitate, migrația este considerată un factor al dinamicii populației și una din cele trei variabile demografice fundamentale, alături de fertilitate și mortalitate.3

1Emanuel Tăvală, “Migration and the New Chalenges for Nation States” în New Challenges for Nation States and New Opportunities for Regional and Global Development. International Private Law Stances, Symphologic Publishing, Canada Cataloguing in Publication, 2015, p.1

2*** Dictionarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p.632

3 Mircea Agabrian, Sociologie generală, editura Institutul European, Iași, 2003, p.270

Întâlnim imigrație și emigrație. Imigrația se referă la numărul oamenilor care intră în țară într-o perioadă fixă de timp, și emigrația reprezintă numărul oamenilor care se mută în afara granițelor unei țări într-un timp dat.4

În raport cu granițele oficiale ale unei țări, întâlnim migrație internă, care se referă la mișcarea populației de la o zonă la alta în interiorul unei țări și migrație externă sau internațională, care reprezintă totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă a domiciliului între două țări.

Este necesar să facem o distincție clară între termeni ca refugiați, deportați sau migranți. Refugiații sunt persoane care au obținut dreptul de stabilire temporară și/sau definitivă într-o țară gazdă. Potrivit Convenției privind statutul refugiatului din 1951, documentul de bază al protecției internaționale a refugiaților de șase decenii, refugiatul este o persoană care “în urma unei temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări.” Pentru guverne, această diferență este importantă. Țările se ocupă de migranți conform propriilor legi și procese de imigrație, iar de refugiați se ocupă prin norme de protecție a refugiaților și proceduri de azil care sunt definite în legislația națională și în dreptul internațional. Toate statele au anumite responsabilități față de oricine solicită azil pe teritoriul lor sau la granițele lor. Amestecarea termenilor de ”refugiat” și ”migrant” poate avea consecințe grave pentru viețile și siguranța refugiaților. Confundarea celor doi termeni distrage atenția de la măsurile de protecție legale, specifice de care refugiații au nevoie. Acest lucru poate submina suportul public pentru refugiați și instituția azilului într-un moment în care refugiații au nevoie de această protecție.5 În schimb, deportații sunt persoane care sunt mutate în mod forțat împotriva voinței lor și cărora li se iau

4 Idem, p.273

5http://www.unhcr-centraleurope.org/ro/stiri/2015/refugiat-sau-migrant-cum-este-corect-punctul-nostru-de-vedere.html

drepturile civile și bunurile de care dispun. În țară la noi, au fost deportati evreii în perioada 1937-1944, germanii în 1945 și bănățenii în Dobrogea în 1951. Exilul reprezintă mutarea forțată a unei persoane în altă parte, dar care beneficiază de toate drepturile cu excepția celui legat de libera circulație.