Mijloace și metode de război interzise

1. Mijloace si metode de razboi interzise

1.1. Principiul limitarii utilizarii mijloacelor si metodelor de lupta

Utilizarea anumitor mijloace si metode de lupta in timpul conflictelor armate, in conditiile tehnice date ale unei anumite epoci, este impusa in primul rand de necesitatile militare, de legitatile specifice luptei armate.

De-a lungul istoriei, insa, necesitatilor militare li s-au opus exigentele umanitare, care au circumscris treptat in termeni juridici folosirea armamentelor, ca si conduita combatantilor, impunand reguli a сaror respectare a devenit imperativa pentru partile in conflict.

Folosirea unor mijloace si metode de lupta a devenit in acest fel contrara principiilor fundamentale ale dreptului umanitar aplicabil in perioada de conflict armat care protejeaza victimele razboiului.

Unul din aceste principii este cel al limitarii dreptului partilor la conflictul armat in ce priveste alegerea mijloacelor si metodelor folosite pentru scoaterea din lupta a adversarului.

Principiul a fost formulat pentru prima oara prin „Declaratia de la Sankt Petersburg” din 1868, care cuprindea in preambulul sau mentiunea ca singurul scop legitim al statelor in timp de razboi este slabirea fortelor armate ale inamicului si, ca urmare, este suficient sa se scoata in afara luptei un numar cat mai mare de oameni, scopul fiind depasit daca se folosesc „arme care ar agrava in mod inutil suferintele oamenilor scosi din lupta sau ar face moartea lor inevitabila”.

Principiul a fost ulterior formulat cu caracter normativ in Regulamentul anexa la Conventia de la Haga din 1907 si preluat de Protocolul I de la Geneva din 1977, care prevede in art.35 ca „in orice conflict armat dreptul partilor la conflict de a alege metodele sau mijloacele de razboi nu este nelimitat”.

Din principiul enuntat rezulta trei directii principale de interzicere sau limitare a folosirii unor mijloace si metode de lupta si anume:

- mijloacele si metodele de lupta care datorita naturii lor sau modului de utilizare au un caracter nediscriminatoriu, neputand face o distinctie neta intre obiectivele militare si cele civile, ca si intre combatanti si civili, sunt interzise (Protocolul I/1977, art.57);

- este interzis a se folosi arme, proiectile si materii, ca si metode de razboi de natura a cauza suferinte inutile sau a produce inevitabil moartea (Protocolul I/1977, art.35);

- este interzisa folosirea metodelor sau mijloacelor de razboi care sunt concepute pentru a cauza sau de la care se poate astepta ca ar cauza daune intinse, durabile si grave mediului natural (Protocolul I/1977, art.35) 148.

Mijloacele sau metodele de lupta care datorita efectelor pe care le produc atunci cand sunt folosite incalca principiul enuntat, fie intr-una sau alta din directiile mentionate, fie cumulativ, sunt ilegale, iar utilizarea lor constituie o incalcare a normelor dreptului international.

1.2. Categorii de arme si metode de razboi interzise

1.2.1. Arme si metode de razboi nediscriminatorii

Interzicerea sau limitarea folosirii unor arme sau metode de razboi care au un caracter nediscriminator, deci care lovesc dincolo de acele obiective permise unui atac armat si prin aceasta nu fac posibila sau afecteaza intr-o masura importanta protejarea categoriilor de personae si bunuri care nu constituie obiective militare, este un principiu cutumiar, cuprins apoi in diverse instrumente juridice internationale.

Protocolul I din 1977 de la Geneva formuleaza principiul in art.48, in cadrul caruia se stipuleaza ca, pentru a asigura respectul si protectia populatiei civile si a bunurilor cu caracter civil, partile la conflict trebuie in orice moment sa faca distinctie intre populatia civila si obiectivele militare si, in consecinta, sa nu-si dirijeze operatiunile lor decat contra obiectivelor militare, art.51 al respectivului Protocol precizand apoi ca atacurile fara discriminare sunt interzise.

Principiul nediscriminarii instituie o dubla interdictie, de a folosi arme cu caracter nediscriminator si de a lansa atacuri fara discriminare, deci de a folosi metode de razboi cu caracter nediscriminator, avand in vedere ca unele arme au un caracter nediscriminator prin insusi modul lor de functionare, iar in marea lor majoritate armele, oricare ar fi acestea, pot avea efecte nediscriminatorii numai sau

indeosebi prin modul in care sunt utilizate.