Mijloacele de probă în procesul penal

Noțiunea de probă

Procesul penal este compus din activități care au ca scop lămurirea aspectelor de care depinde judecarea cauzei penale, pentru ca în final să corespundă adevărului. În materia probelor, noțiunile care dau conținut instituției sunt probele și mijloacele de probă. Astfel, legiuitorul impune obligația organelor judiciare de a afla adevărul, lămurind aspectele necesare soluționării cauzei numai pe bază de probe.

Având în vedere importanța lor în soluționarea cauzelor penale, legea procesual penală definește probele ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei (art. 63 C. proc. pen.). Din punct de vedere juridic, este importantă modalitatea sau mijlocul prin care subiecții oficiali competenți să soluționeze cauzele penale vin în contact cu aceste probe. Mijloacele juridice cu implicații în acest sens sunt mijloacele de probă, care sunt indicate în cuprinsul art. 64 C. proc. pen.: declarațiile învinuitului sau inculpatului, declarațiile părții vatămate,ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico - științifice, constatările medico – legale și expertizele.

Plecând de la reglementarea prevăzută de lege, se constată o strânsă legătură între probe și mijloacele de probă. Pe de-o parte, informațiile rezultate în urma examinării probelor ajung la organele judiciare prin intermediul mijloacelor de probă, iar acestea pot fi invocate numai în cazul existenței probelor. Probațiunea constă în activitățile procesuale și procedurale prin care organele judiciare, părțile și alte persoane implicate în procesul penal stabilesc, prin mijloacele prevăzute de lege, elementele de fapt necesare pentru constatarea faptelor și împrejurărilor ce formează obiectul probațiunii .

Deși cuvântul „probă” este adesea folosit atât în sens de probă, cât și de mijloc de probă, cele două noțiuni sunt deosebite, probațiunea incluzând „probele” și „mijloacele de probă” ca două categorii juridice distincte, care pot fi teoretic explicate în mod conjugat: probele sunt acele elemente de fapt (realități, întâmplări, împrejurări) care, datorită relevanței lor informative, servesc la aflarea adevărului și la justa rezolvare a unei cauze penale, iar mijloacele prin care pot fi constatate aceste elemente de fapt constituie mijloace de probă. Denumim deci mijloc de probă cel care scoate la lumină proba, adică izvorul probei , dar și modalitatea practică de luare la cunoștiință a informațiilor rezultate în urma administrării probelor de către participanții la soluționarea cauzelor penale.

Probele au ca funcție procurarea de elemente informative care servesc la cunoașterea adevărului în soluționarea procesului penal. Mijloacele de probă, la rândul lor, au rolul de a releva elementele de fapt ce constituie probe. Finalitatea probelor și a mijloacelor de probă o constituie probe. Finalitatea probelor și a mijloacelor de probă o constituie justa soluționare a cauzelor penale și deci realizarea procesului penal .

Importanța și istoricul instituției probelor în procesul penal.

Procesul penal constituie un proces de cunoaștere, în care organul judiciar trebuie să ajungă la aflarea adevărului. În activitatea de stabilire a adevărului elementele care duc la realizarea cunoașterii sunt dovedite. Potrivit art. 62 C. proc. pen. organul de urmărire și instanța au obligația lămuririi cauzei sub toate aspectele, pe baze de probe.

În limbajul juridic expresia de probă are un înțeles deosebit de cuprinzător accepțiunea rezultând adesea numai din contextul exprimării. Într-un sens atât de larg, folosit mai ales de nespecialiști (sau de organele judiciare în contactul de persoane neavizate cu terminologia juridică științifică, în scopul de a se face mai ușor înțelese), termenul cuprinde atât proba în adevăratul său sens cât și mijloacele de probă, procedeele probatorii dar și unele concepte care au numai legătură cu probele. De pildă, partea declară că în susținerea afirmațiilor sale are ca probă un înscris; judecătorul interesându-se de probele pe care le propune partea o întreabă dacă acesta are martori etc.