Mijloacele de Probă în Procesul Penal

Percheziţia

Trebuie facută distincţia dintre percheziţiile cu caracter judiciar, folosite ca procedee probatorii în diverse cauze penale, care cad sub incidenţa Codului de procedură penală şi activităţile extrajudiciare supuse unor reglementări speciale cum ar fi cele vamale sau percheziţionarea în vederea dezarmării unui infractor periculos.

Percheziţia domiciliară constituie o excepţie de la principiul inviolabilităţii domiciliului. De asemenea percheziţia corporală se constituie într-o excepţie de la principiul libertăţii individuale consacrate în art. 23 din Constituţie.

Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de către judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului sau în cursul judecăţii. Judecătorul emite o autorizaţie de percheziţie care trebuzie să cuprindă:

- denumirea instanţei

- data, ora şi locul emiterii

- numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de percheziţie

- perioada pentru care s-a emis autorizaţia

- locul unde urmează a se efectua percheziţia

- numele persoanei la domiciliul căreia se va efectua percheziţia

- numele învinuitului sau inculpatului.

Autorizaţia se poate folosi o singură dată. Percheziţia nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.

Percheziţia corporală poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare panală, de procuror sau de judecător.

Realizarea acestei distincţii între percheziţia domiciliară şi cea corporală are o deosebită importanţă practică, totodată nu trebuie confundată percheziţia corporală ca procedeu probatoriu cu percheziţia corporală (în sensul de control corporal) ca măsură aniteroristă sau cu percheziţia vamală, care sunt activităţi extrajudiciare.

În opinia lui Anastasiu Crişu dreptul la inviolabilitatea domiciliului nu este tratat ca fiind unul absolut, existînd cazuri în care se poate deroga de la prevederile art. 27 alin (1), şi anume:

- executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti

- înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane

- apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice

- prevenirea răspândirii unei epidemii.

Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile prevăzute de lege. Percheziţiile pe timpul nopţii sunt interzise, cu excepţia infracţiunilor flagrante.

În alin 6 al art. 100 din Codul de proc. pen se precizează că perchziţia domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale. Altfel spus, nu poate fi efectuată în perioada actelor premergătoare, efectuate potrivit art. 224 din C. Proc. pen.

Se consideră legală privind ridicare de obiecte conţinând droguri, descoperite de agenţii de poliţie într-o locuinţă în urma unei sesizări pentru tulburarea liniştii publice, înainte de începerea urmăririi penale.

Percheziţia domiciliară se poate face între orele 6:00 – 20:00, îar pentru celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează a se efectua într-un loc public. Percheziţia începută spre exemplu la ora 19:30 poate continua şi pe timpul nopţii.

Efectuarea percheziţiei domiciliare şi ridicarea de obiecte (dacă este cazul) se face în prezenţa persoanei la care se efectuează percheziţia, iar în lipsa acesteia în prezenţa unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, având capacitate de exerciţiu.

Această activitate se consemnează ulterior într-un proces-verbal.

Prin efectuarea percheziţiei se caută, în anumite locuri, obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloace de probă în procesul penal şi, în caz de descoperire, se ridică de la persoana sau instituţia la care se găsesc.

La fel ca şi Theodoru vorbeşte despre percheziţia corporală si domiciliară, cu procedura specifică de efectuare a fiecăreia.

Importanţa percheziţiei, ca procedeu de descoperire si de ridicare a mijloacelor materiale de probă este aceea că asigură procurarea unor probe indispensabile, uneori unice în soluţionarea unei cauze.