Modalitățile actului juridic civil

Modalitățile actului juridic civil

1. Noțiuni introductive

Dreptul este definit ca fiind totalitatea normelor care reglementează acțiunile omului în societate și a căror respectare este asigurată prin forța coercitivă a statului.

Un drept reprezină întotdeauna un interes. În cazul în care interesul(interesele) reglementat are un caracter general această caracteristică ne situează în sfera dreptului public și când acest interes are un caracter particular, personal, ne aflăm în prezența dreptului privat. În cazul raporturilor juridice care se stabilesc între persoanele particulare, chiar daca participă și statul în această calitate, ne aflăm în prezența dreptului privat. Astfel de raporturi juridice sunt reglementate de dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii etc.

Dreptul civil e acea ramura de drept ce apartine sistemului de drept unitar al Romaniei care reglementeaza raporturi patrimoniale si personal nepatrimoniale, la care participa persoane fizice si persoane juridice care se afla intre ele pe pozitie de egalitatea juridica.

Raporturile juridice obligaţionale se pot materializa în formă pură şi simplă şi în formă complexă. Obligaţiile civile au caracter pur în cazul în care naşterea lor este sigură şi definitivă, iar executarea lor are loc imediat momentului naşterii raportului juridic. Totodată, obligaţiile civile au caracter simplu în situaţia în care sunt stabilite exclusiv între un creditor şi un debitor şi au ca obiect o singură prestaţie. În afara raporturilor juridice obligaţionale cu caracter pur şi simplu, acestea se pot concretiza şi în forme complexe, fie datorită prezenţei modalităţilor care le afectează (elemente cu caracter extrinsec structurii obligaţiei), fie ca urmare a pluralităţii de subiecte sau de obiecte (elemente cu caracter intrinsec structurii obligaţiei).

Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Termenul de act juridic este folosit în două sensuri:

- într-un prim sens, noţiunea de act juridic desemnează acţiunea voliţională - operaţiunea juridică - făcută cu intenţia de a produce efecte juridice.

- într-un al doilea sens, noţiunea de act juridic desemnează înscrisul constatator pe care părţile îl întocmesc pentru a putea dovedi operaţiunea juridică.

În activitatea zilnică, pentru eficacitatea actului, părțile sau legea, leagă această eficacitate de îndeplinirea anumitor condiții suplimentare, cunoscute drept modalități. În opinia unor renumiți doctrinari, un act juridic este afectat de o modalitate când conține o clauză restrictivă(numită modalitate), care modifică efeectele sale normale, întâârziind fie realizarea, fie stingerea efectelor actului juridic.

Modalităţile actului juridic civil, şi anume termenul, condiţia şi sarcina, constau în elemente sau împrejurări exterioare structurii raportului juridic obligaţional , ce afectează existenţa sau executarea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile corelative.

Aceste elemente sau împrejurari – ulterioare momentului încheierii actului – pot consta fie în scurgerea timpului (în cazul modalității numita termen), fie într-un eveniment natural sau într-o acțiune omenească (în cazul modalității numită condiție și a celei numită sarcină).