Modele Contemporane de Alternative în Justiția Juvenilă

Situaţia copilului aflat în conflict cu legea reprezintă o prioritate în toate sistemele de justiţie, faţă de alte categorii de delincvenţi. Ignorarea regulilor speciale de tratament al delincvenţilor juvenili este inadmisibilă pentru orice ţară atât membră a ONU în general, cât şi în calitate de membră a Consiliului Europei în particular.

Pe plan internaţional au fost întreprinse importante acţiuni privind determinarea standardelor de tratament al minorilor delincvenţi. Liga Naţiunilor, în 1934 a determinat principiul separării „deţinuţilor minori” de cei adulţi în instituţiile penitenciare, precum şi separarea deţinuţilor acuzaţi de cei condamnaţi.

Regulile minime pentru tratamentul deţinuţilor, elaborate în 1955, au fost inspirate din standardele aprobate de Liga Naţiunilor. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice din 1966 stabileşte în articolul 14.4. „în cazul persoanelor minore, procedura judiciară trebuie să fie în aşa fel, încât să se ţină cont de vârsta lor şi posibilităţile de reabilitare a lor”

În prezent, pe plan internaţional există un şir de norme care au ca scop protecţia copiilor în conflict cu legea:

- Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului din 1989

- Standardul de reguli minime al Naţiunilor Unite pentru administrarea justiţiei juvenile din 1985 (Regulile de la Beijing)

- Regulile Naţiunilor Unite privind protecţia minorilor privaţi de libertate din 1990

- Directivele Naţiunilor Unite pentru prevenirea delincvenţei juvenile din 1989.

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, recunoscând importanţa problemei, a elaborat în septembrie 2003 o nouă Recomandare Rec(2003)20 referitor la noile moduri de abordare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţiei juvenile.

Totalitatea de abordări ale instrumentelor internaţionale ţin de o gamă largă de probleme care necesită soluţionare. Acestea se referă la instanţele de judecată pentru minori, la vârsta responsabilităţii, la condiţiile de detenţie, etc.

Accentul primordial, atât în instrumentele internaţionale, cât şi în multe legislaţii naţionale se pune pe alternative în cazul procesului penal formal, precum şi în cazul pedepselor penale privative de libertate.

Consiliul Europei, în recomandarea sus-numită, recunoscând faptul că răspunsurile la problema delincvenţei juvenile trebuie să fie pluridisciplinare şi să implice diferite agenţii, fiind formulate în aşa mod, încât să abordeze varietatea factorilor care au un rol anumit la diferite nivele ale societăţii: vine cu recomandări strategice. Aceste recomandări determină justiţia juvenilă ca element al unei strategii comunitare extinse pentru prevenirea delincvenţei juvenile, element ce ţine cont de întreg contextul în care s-a comis infracţiunea: familia lărgită, şcoala, vecinii şi prietenii. Răspunsurile mai ţin de mărirea numărului de alternative potrivite pe care să le folosească organele de urmărire, reflectând interesul superior al minorului. Statelor li se recomandă dezvoltarea unui spectru mai larg de sancţiuni şi măsuri comunitare inovatoare şi mai eficiente cu respectarea principiului proporţionalităţii, acordând victimei mediere, restaurare, reparare în cazurile oportune.

Din ce în ce mai multe ţări recunosc, în unele cazuri, inutil contactul minorului cu sistemul clasic de justiţie. Acest fapt este mai bine observat în cazul delincvenţilor care au comis pentru prima dată o infracţiune neînsemnată. Alternativele ar putea însemna examinarea cazului de un alt organ decât judecătorie.