Modelul Autoritar Drept Penal Comparat

1. Continutul modelelor de drept.

Problema tipologiei dreptului in conditiile actuale capata o importanta deosebit de mare. In sec. XX numarul sistemelor juridice a crescut aproape de 3 ori si acum atinge cifra de 200.

In acest context, este vorba, bineinteles, nu numai despre caracterisicile numerice si despre varietatea considerabila a sistemelor juridice nationale, ci si despre neuniformitatea dezvoltarii sociale si istorice, care determina jonctiunea intr-o sectiune sincronica a celor mai diferite stadii de dezvoltare a dreptului. De aceea tipologia juridica este o premisa necesara a analizei diferentiate, multilaterale a hartii juridice a lumii. In plan filozofic ea demonstreaza unitatea comunului – tipului de drept istoric, specificului - familiei de drep, si a unicitatii – sistemului juridic national concret. Analiza respectiva este mai ales necesara statelor care nu au traditii vechi, stabile in conditiile legiferarii, care intreprind primii pasi in crearea cadrului normativ national; deoarece in baza acestea este posibil de a determina trasaturile specifice ale fiecarei familii de drept, si pe baza realitatii din tarile respective de a determina propria cale in aceasta directie.

Stiinta juridica cunoaste doua abordari cu privire la gruparea sau clasificarea dreptului: prima, bazata pe anumite caracteristici ale continutului si formei dreptului, il grupeaza in mari sisteme sau familii, a doua intemeiata pe criteriul cronologic, istoric il grupeaza in tipuri de drept.

Vorbind despre clasificarea pe tipuri de drept, teoria marxista, pornind de la teza caracterului exclusiv de clasa a dreptului, vorbeste de patru tipuri de drept sclavagist, feudal, burghez si socialist.

Pornindu-se de la criteriul evolutiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept dupa dreptul incipient din comuna primitiva, dreptul antic, (cu unele grupe mari ca: dreptul oriental, dreptul greco- roman); dreptul medieval ( cu unele grupe prin care s-ar distinge dreptul european de origine romano-germanica si common-low, dreptul islamic, indian, chinez), intregul drept medieval este marcat de aspectul religios si traditional; dreptul modern (caracteristic instaurarii economiei capitaliste, liberale, de piata); dreptul contemporan care, desi are sau tinde sa aiba unele trasaturi comune, mai ales datorita influentei tot mai pronuntate a dreptului international cu principiile sale, se diferentiaza in mai multe grupe, unele din ele corespunzatoare sistemelor sau familiilor de drept amintite mai sus.

Astfel, s-ar putea diferentia urmatoarele grupe:

• dreptul societatilor democratice cu economie de piata in care se include dreptul din fostele tari socialiste, aflate in faza de tranzitie spre democratie si statul de drept;

• dreptul socialist, aflat in tarile unde se mai mentine sistemul socialist;

• dreptul tarilor in curs de dezvoltare sau a lumii a III-a care mai pastreaza puternice elemente traditionale si religioase, cum este, bunaoara, dreptul islamic, dreptul budist sau hindus.

Dezvoltarea puternica a relatiilor si colaborarii internationale, existenta mijloacelor moderne de comunicatii care practic au anulat distantele de pe Pamint, fac posibila si necesara apropierea si infuenta reciproca a sistemelor de drept din toate tarile existente astazi pe glob. Cu atit mai mult are loc o apropiere mergind pina la unificare intre sistemele de drept ale tarilor cuprinse in diferite forme de colaborare internationala, cum este de exemplu, Comunitatea Economica Europeana care a dus si la nasterea unui sistem propriu de drept denumit drept comunitar.

Astfel, in literatura juridica de astazi se fac numeroase incercari in scopul realizarii tipologiei statului si dreptului, demonstrarii logicii dezvoltarii si functionarii lor in lumea contemporana. Un interes marit prezinta doua tratari a acestei probleme efectuata de curentul civilizat si de cel formativ.

In literatura de specialitate se considera ca tratarea civilizata a problemei tipologiei dreptului nu rezolva toate aspectele acestei problematici. Ca argumente se invoca:

• in primul rind, baza tipologiei – civilizatia, in literatura contemporana apare destul de nedeterminata. Se considera ca istoria omenirii mai degraba este tratata, dupa A. Toinbi, in limitele tipurilor de civilizatie evidentiate de el si nu invers.

• in al doilea rind, dupa coreacta apreciere a lui V.S. Nerseseant, in baza acestui studiu mai degraba se pot evidentia diferite forme de organizare a puterii de stat si de reglementare normativa.

• in al treilea rind, A. Toinbi simplifica destul de mult procesele sociale reale de dezvoltare a societatii, constatind ca toate civilizatiile sint sortite pieririi.

Curentul formativ de tratare a tipologiei statului si dreptului pune la baza tipologiei formatiunea social-economica. Relatiile economice, fiind baza si izvorul dezvoltarii societatii, permite evidentierea unicitatii, asemanatorilor diferitor state, precum si trasaturilor lor specifiice.

Trecerea de la o formatiune social-economica la alta se realizeaza din cauze obiective. Schimbul consecutiv al celor patru formatiuni social-economice obiectiv determina logica dezvoltarii statului si dreptului si etapele de baza a acestei dezvoltari. Formatiunile social-economice sclavagista, feudala, burgheza si socialista corespund tipurilor de stat si drept sclavagist, feudal, burghez si socialist.