Modul de Sesizare a Organelor de Urmărire Penală

I. Organele de urmarire penală

Potrivit articolului 201 intitulat „ organe de urmărire penală”, urmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală. In denumirea generală de organe de urmărire penală se includ procurorii (constituiţi în parchete) şi organele de cercetare penală.

Procurorii formnează principalul organ de urmărire penală, deoarece în unele cazuri urmarirea nu poate fi efectuată decat de procuror, iar în celelalte cazuri procurorul poate să preia efectuarea urmărirei penale de la organele de cercetare penală.

Organele de cercetare penală sunt: organe de cercetare ale poliţiei judiciare şi organe de cercetare penală speciale.

Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători de politie specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strangere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală, desemnaţi nominal de Ministrul Administraţiei şi Internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceştia sunt încadraţi în organele de politie judiciară din structura Inspectoratului General al Poliţiei Romane şi din Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Romane, din unităţile sale teritoriale şi se află sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Organele de cercetare penală speciale sunt prevăzute in art. 208 din Codul de procedură penală: comandanţii de unităţi militare corp aparte, şefii comenduirilor de garnizoană, comandanţii centrelor militare sau ofiţierii anume desemnaţi de către aceştia; ofiţierii poliţiei de frontieră anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră; căpitanii porturilor. Se numesc organe de cercetare penală speciale, deoarece atribuţiile de bază sunt cele militare şi de supraveghere a frontierei, a porturilor şi a navigaţiei civile, atribuţiile de cercetare penală fiind limitate şi numai în cazurile prevăzute de lege.

Problemele de siguranţă naţională cad în atribuţiile Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protocol şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Se pune problema dacă persoanle încadrate în aceste instituţii pot efectua cercetarea penala, în art.13 din Legea nr.14/1992, ca şi în noua lege organică, se prevede că „organele S.R.I. nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”. La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din S.R.I. pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională.

II. Sesizarea organelor de urmărire penală

1. Modurile de sesizare

Mijlocul prin intermediul căruia este informat organul judiciar despre săvarşirea unei infracţiuni poartă denumirea de act de sesizare Sesizarea organelor judiciare constituie punctul de plecare a urmăririi penale, fără de care aceasta nu poate începe şi conţine atat elementul de informare cat şi temeiul legal de desfăşurare a activităţii de cercetare

Art. 221 din Codul de procedură penală, referitor la modul de urmărire penală rezultă că acestea pot fi împărţite în două mari categorii:

a) moduri generale de sesizare

b) moduri speciale de sesizare

Art. 221, alin. (1), (2) şi (3) C. proc pen. menţionează:

- modurile generale de sesizare sunt plangerea, denunţul şi sesizarea din

oficiu. Produc efectul de a încunoştinţa organul de urmărire penală, nefiind indispensabile pentru începerea urmăririi penale deoarece pot fi înlocuite.

- modurile speciale de sesizare sunt plangerea prealabilă, sesizarea sau

autorizarea organului prevăzut de lege şi exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 171 din Codul penal. Incunoştinţează organul de urmărire penală, dar spre deosebire de cele generale, sunt indispensabile pentru începearea urmăririi penale, neputand fi înlocuite.

In raport cu sursa de informare a organelor judiciare, modurile generale de sesizare pot fi: externe ( plangerea sau denunţul) şi interne ( sesizarea din oficiu).

După organul de urmărire sesizat întalnim:

- moduri de sesizare primară atunci cand cauza este adusă pentru prima oară

la cunoştinţa organului de urmărire penală prin unul din modurile de sesizare.

- moduri de sesizare complementară atunci cand cauza a trecut anterior prin

faţa altui organ de urmărire penală (cazul declinării de competenţă sau rezoluţiei dată de procuror.