Moduri de Sesizare a Organelor de Urmarire Penala

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Moduri de Sesizare a Organelor de Urmarire Penala.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ada Popescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

În opinia profesorului universitar doctor Ion Neagu în lucrarea sa Drept procesual penal. Partea specială publicată in cadrul editurii Global Lex, Bucureşti 2006, declanşarea activităţii de urmărire penală este condiţionată, în toate cazurile de încunoştinţarea acestora despre săvârşirea unei acţiuni. Mijlocul prin intermediul căruia este informat organul judiciar despre săvârşirea unei infracţiuni poartă denumirea de act de sesizare. Pentru declanşarea mecanismului procesual se impune ca actul de sesizare să fie întocmit în conformitate cu legea.

Sesizarea organelor judiciare poate fi din afară(externă) sau din oficiu(internă).

Sesizarea externă se face prin plângere sau denunţ, ca moduri obişnuite de sesizare, precum şi prin unele moduri speciale de sesizare întâlnite în situaţiile în care numite persoane au obligaţia să informeze despre săvârşirea unui infracţiuni, aceste moduri fiind denumite şi referinţe obligatorii. Sub acest aspect, sesizarea poate fi primară şi complementară.

Sesizarea este primară în ipoteza în care încunoştinţarea despre săvârşirea unei acţiuni a ajuns pentru prima oară în faţa unui organ de urmărire penală. Sunt sesizari primare plângerea, denunţul, moduri speciale de sesizare şi sesizarea din oficiu.

Sesizarea este complementară în ipoteza în care cauza a trecut anterior prin faţa altui organ de urmărire penală.

Organele de urmărire penală nu pot începe urmărirea decât dacă au primit sesizarea anume prevăzută de lege.În acest sens, în art.221 alin.2 se arată că, în situaţia în care, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora. De asemenea potrivit art.221 alin3, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin ăn cazul infracţiunii prevăzute în art. 171 din Codul Penal.

Uneori, în legătură cu modul de sesizare, legea (art.221 alin4) subliniază necesitatea urgenţei sesizării, precum şi obligaţia ca sesizarea să fie însoţită de anumite documentaţiei necesare începerii urmării penale şi soluţionării cauzei. Astfel, când prin săvârşirea unei infracţiuni s-a produs o pagubă uneia din unităţile la care se referă art.145 din Codul penal . Modurile de sesizare legale au ca efect obligaţia organelor de urmărire penală de a începe urmărirea. Aceasta constituie o dispoziţie imperativă, şi nu o chestiune de liberă apreciere pentru organele de urmărire penală. Sunt însă anumite situaţii când, deşi au fost sesizate, organele de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art.228, alin.4, au posibilitatea să dea soluţia neînceperii urmării penale.

Plângerea

Potrivit art.227, plângerea este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.

Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, nu poate fi confundată cu plângerea prealabilă, aceasta din urmă fiind, în acelaşi timp, o condiţie de pedepsibilitate şi procedibilitate. Plângerea se deosebeşte de plângerea prealabilă şi prin faptul că, în timp ce plângerea poate fi suplinită print-un denunţ sau o sesizare din oficiu, plângerea prealabilă nu poate fi înlocuită cu nici o altă modalitate de sesizare. Pentru ca plângerea să fie considerată un mijloc legal de sesizare a organelor de urmărire penală ea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii ,indicarea făptuitorului ,dacă este cunoscut, şi a mijloacelor de probă.

Din textul de lege nu rezultă faptul că pe lângă elemente componente ale unei plângeri se află şi indicarea încadrării juridice a faptei. În consecinţă, indicarea greşită, de către cel ce face sesizarea, a unei asemenea încadrări în plângere nu poate determina alte efecte procesuale şi un alt regim juridic decât cel care urmează a se aplica în realitate.

Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Moduri de Sesizare a Organelor de Urmarire Penala.DOC