Modurile de Sesizare în Procesul Penal

1-Aspecte generale privind actiunea penala

a)Obiectul si subiectul actiunii penale- Actiunea penalã constituie instrumentul juridic prin intermediul cãruia se deduce în fata organelor judiciare raportul conflictual de drept penal în vederea tragerii la rãspundere a celui vinovat de comiterea unei infractiuni.

Actiunea penalã are ca obiect tragerea la rãspundere penalã a persoanelor care au sãvârsit infractiuni. Actiunea penalã poate fi exercitatã în tot cursul procesului penal, de unde rezultã cã actiunea penalã nu are ca obiect aplicarea sanctiunii penale, întrucât ar însemna a reduce posibilitatea exercitãrii actiunii penale numai în faza de judecatã, concluzie inexactã întrucât actiunea penalã poate fi exercitatã în tot cursul procesului penal .

Subiectii actiunii penale sunt în realitate subiectii principali ai raportului juridic procesual penal si anume statul, ca subiect activ al actiunii penale, si autorul infractiunii, ca subiect pasiv al acestei infractiuni. Subiectii oficiali sunt persoane care îndeplinesc atributiile privind activitatea organelor judiciare penale.

Aceastã categorie se subdivide în: subiecti oficiali judiciari (organele de cercetare penalã, procurorii, judecãtorii) si subiectii oficiali extrajudiciari (persoane cu atributii de inspectie din inspectiile de stat, politie sanitarã, politie sanitar-veterinarã, vamalã s.a., de organe de control si constatarea infractiunilor, de experti oficiali etc.). Subiectii particulari sunt persoane care participã la diferite raporturi procesuale. Ei se subdivid în douã categorii: subiectii particulari principali care sunt pãrtile si subiectii particulari secundari care participã la celelalte raporturi procesuale. Pãrtile sunt inculpatul, partea vãtãmatã, partea civilã si partea responsabilã civilmente. Acestia sunt singurii subiecti procesuali care pot efectua acte procesuale .

b)Trãsãturile actiunii penale- actiunea penalã este o actiune socialã, în sensul cã apartine societãtii si se exercitã prin intermediul organelor statului anume învestite în acest sens (de unde si denumirea cã actiunea penalã apartine statului, trãsãturã care deosebeste actiunea penalã de cea civilã, care este privatã);

- actiunea penalã este obligatorie (consecintã directã a principiului oficialitãtii procesului penal), ea trebuie pusã în miscare în mod necesar ori de câte ori sa sãvârsit o infractiune. În unele cazuri actiunea penalã nu mai este obligatorie, de exemplu, când punerea în miscare a actiunii penale este conditionatã de plângerea prealabilã;

-este o actiune indisponibilã, întrucât odatã pusã în miscare nu poate fi retrasã, trebuind fi continuatã pânã la epuizarea ei care are loc prin rãmânerea definitivã a solutiei care se pronuntã în cauza penalã. Însã, si de la aceastã regulã existã exceptii când persoana vãtãmatã are sã-si retragã plângerea prealabilã sau sã se împace cu fãptuitorul;

-este indivizibilã (inclusiv când actiunea penalã este pusã în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate), în sensul cã se întinde asupra tuturor celor care au participat la sãvârsirea infractiunii; q actiunea penalã este individualã, urmare a principiului rãspunderii penale personale, putând fi exercitatã numai împotriva persoanelor care au calitatea de participanti la sãvârsirea infractiunii.