Motivarea complexă a personalului

MOTIVAREA COMPLEXA A PERSONALULUI

Motivarea reprezinta o componenta majora a managementului constituind un subiect dintre cele mai frecvent tratate in literatura de specialitate.Rezulta astfel o mare varietate de abordari ale acestei componente manageriale,de multe ori chiar contradictorii. Cercetarile teoretice dar si analiza activitatii si rezultatelor unor importante institutii si firme romanesti si internationale converg spre ideea ca,managerii din orice domeniu, pot obtine succese in activitatea lor mai ales in masura in care reusesc sa-si motiveze in mod plenar,proprii lor subordonati.

Conceptul de motivare

Etimologic,cuvantul motivatie deriva din verbul moveo,motum,movere care in limba latina se traduce cu a misca,a pune in miscare.Cu timpul sensul a evoluat,motum a devenit motiv,descris de dictionarul englez Oxford ca insemnand ceea ce indeamna sau determina pe o persoana sa actioneze intr-un anumit fel.

Sub aspect psihologic,motivatia este o stare interioara a unui individ ce initiaza si dirijeaza comportamentul propriu spre un scop,care odata atins,va determina satisfacerea unei necesitati.

Un principiu esential,ce determina performantele membrilor unei institutii,consta in nivelurile de abilitate si motivare a lor.Acest principiu poate fi exprimat prin formula: Performanta = f (abilitate x motivare). Abilitatea vizeaza componentele intelectuale si fizice ale persoanei,necesare pentru a indeplinisarcinile specifice postului. Uneori insa,calificarea,inteligenta ori dexteritatea unei personae nu sunt suficiente in acest sens.Ea trebuie sa-si doreasca realizarea nivelului de performanta cerut,fapt ce tine,in buna masura si de nivelul motivatiei sale.

Din punct de vedere al conceptiei manageriale,pe care se fundamenteaza,distingem doua acceptiuni majore ale motivarii:

Motivarea in sens restrans consta in corelarea necesitatilor,aspiratiilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor,sarcinilor , competentelor si responsabilitatilor atribuite.

Motivarea in sens larg consta in ansamblul de decizii si actiuni prin care se determina stakeholderii firmei sa contribuie direct si indirect la realizarea de functionalitati si performante de ansamblu superioare,pe baza corelarii intereselor sacestora in abordarea si realizarea obiectivelor institutiei si ale subsistemelor sale.

In contextual managementului resurselor umane,vom dezvolta in special prima acceptiune a motivarii si anume motivarea in sens restrans.

Principalele teorii motivationale

Teoriile de continut ale motivatiei se concentreaza asupra factorilor interni,specifici unei persoane,care pot initia,orienta sau stopa comportamentul ei.In literature de specialitate sunt mentionate ca fiind cele mai importante,patru asemenea teorii si anume: ierarhia nevoilor a lui Maslow,teoria ERG,teoria succesului a lui MacClelland si teoria bifactoriala a lui Herzber

Teoria ierarhiei nevoilor

Psihologul Abraham H.Maslow a dezvoltat o teorie despre motivatie care a ramas de referinta in literatura de specialitate. El a precizat ca oamenii manifesta un set complet de nevoi ce pot fi ierarhizate in concordanta cu un set de ipoteze,astfel:

a. o nevoie satisfacuta nu mai este un factor motivant.Totusi,cand o nevoie este satisfacuta,alta nevoie o substituie,astfel incat omul se afla in permanenta sub presiunea satisfacerii anumitor nevoi.

b. Pentru majoritatea oamenilor setul de nevoi este foarte complex.Comportamentul fiecarei personae este afectat in orice moment de anumite nevoi.

c. Nevoile de la nivelurile inferioare ale ierarhiei trebuiesc satisfacute,in general,inainte ca nevoile de la nivelurile superioare sa devina presante.

d. Exista mai multe cai pentru a satisface nevoile de la nivelurile superioare ale ierarhiei decat pentru nivelurile inferioare.