Natura Juridică a Titlurilor de Creanță Fiscală

Continutul fundamental al raportului juridic îl constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat în sarcina persoanelor fizice si juridice, denumite contribuabili, de a plati o suma de bani, la termenul stabilit, în contul bugetului de stat.

Elementele ce individualizeaza obligatia bugetara privesc, în special, izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere.

Izvorul obligatiei bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege - , care constituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat.

Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaza bugetului de stat venitul respectiv, elementele venitului bugetar, precum si modalitatile de plata ale acestuia.

Beneficiara a obligatiei bugetare este întreaga societate, desi calitatea de creditor o are statul. Scopul instituirii unilaterale de catre stat a acestei obligatii, fiind realizarea veniturilor bugetului de stat, deci a fondului general de dezvoltare a societatii, acesta va avea în final calitatea de beneficiara a sumelor ce fac obiectul obligatiei bugetare.

Obiectul obligatiei bugetare consta întotdeauna într-o suma de bani, aceasta fiind în prezent unica forma în care statele moderne percep veniturile obtinute sau de bunurile detinute.

Titlul de creanta bugetara este întocmit sau confirmat de organele financiare ale statului care au atributii în acest sens, în conformitate cu prevederile legale, prin care se reglementeaza veniturile bugetare si cu respectarea procedurii stabilite prin aceasta reglementare pentru fiecare categorie de venit în parte, astfel titlurile de creanta înglobeaza orice obligatie pecuniara datorata oricaruia dintre bugetele publice ce compun sistemul bugetar român.

În Codul de procedura fiscala se reglementeaza titlul de creanta fiscala, potrivit caruia este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite, potrivit legii.

Titlurile de creanta nu se refera doar la obligatiile fiscale (impozite si taxe) acesta putând sa contina si alte categorii de obligatii de natura pecuniara (amenzi sau alte venituri nefiscale).

Titlul de creanta bugetara a fost definita prin O.G. nr. 11/1996 (abrogata) de catre legiuitor ca fiind actul prin care se constata si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele bugetare, întocmit de catre organele de specialitate sau de persoane împuternicite, potrivit legii.

Naturii juridice a titlului de creanta fiscal, specialistii a sustinut ca acesta este un act unilateral de drept financiar public, care este emis potrivit reglementarilor financiar fiscale, pentru a se stabili si încasa impozite, taxe sau alte venituri care sunt datorate de catre persoanele fizice sau juridice. O alta parere a specialistilor a tratat titlul de creanta ca fiind un act administrativ, unde s-a argumentat interdependenta dreptului financiar public si dreptul administrativ, iar un alt punct de vedere natura juridica trebuie stabilita în functie de trasaturile titlului de creanta si nu numai de subiectul de la care provine.

Astfel, dreptul financiar cuprind normele care reglementeaza formarea, repartizarea si întrebuintarea fondurilor banesti destinate trebuintelor politice, iar organele financiare fac parte din sistemul administratiei publice, organizarea, functionarea si atributiile acestora sunt reglementate de dreptul administrativ, chiar daca activitatea se rezuma la domeniul finantelor publice

Pentru a se putea determina natura juridica a creantelor fiscale, trebuie analizate caracterele acestuia si care au trasaturi specifice actelor administrative:

– caracterul legal al titulului de creanta fiscala rezulta din obligativitatea emiterii lor pe baza si în conformitate cu legile în vigoare. Fiind emise în mod unilateral, de regula de catre un organ al statului, deci provenind de la o autoritate si fiind emise cu respectarea legii aceste acte se bucura de prezumtia de legalitate.

– prin caracterul declarativ se constata dreptul statului de a încasa sumele de bani datorate bugetului de stat si obligatia ce îi revine persoanei fizice sau juridice, aceasta fiind obligata sa îsi întocmeasca declaratia de impunere sau taxare care constituie titlul de creanta.