Cuprins
- 1.Evoluția conceptului de cetățenie a Uniunii Europene 3
- 1.1. Tratatul de la Maastricht (TUE) 3
- 1.2. Tratatul de la Amsterdam (TA) 4
- 1.3. Tratatul de la Nisa 6
- 1.4. Cetățenia Uniunii potrivit Tratatului de la Lisabona 6
- 2.Cetățenia Uniunii Europene potrivit Tratatului asupra Uniunii Europene, modificat prin Tratatul de la Lisabona 7
- 3.„Nediscriminarea și cetățenia Uniunii”,potrivit Tratatului de funcționare a Uniunii Europene 8
- 4.Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 12
- 5.Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale 14
- Concluzii 15
- Bibliografie 16
Extras din referat
1. Evoluția conceptului de cetățenie a Uniunii Europene
1.1. Tratatul de la Maastricht (TUE)
Prima reglementare cu privire la cetățenia Uniunii a fost introdusă de TUE (Tratatul de la Maastricht) în cadrul TCE (Partea a doua, în art. 17-22, TUE) care prevede expres că „se instituie o cetățenie a Uniunii” și continuând cu precizarea ,,este cetățean al Uniunii Europene orice persoană care are cetățenia unui stat membru”.
Cetățenia Uniunii Europene completează cetățenia națională, fără a se substitui acesteia, făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile cetățeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care își are rezidența (și nu numai în țara din care provine, cum se prevedea anterior TUE). Prin urmare:
- este necesar și suficient ca o persoană să aibă cetățenia unui stat membru pentru a beneficia de cetățenia Uniunii;
- cetățenia Uniunii va completa și se va adăuga la cetățenia statală.
O declarație anexată la Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) precizează că ,,cetățenia unui stat membru va fi determinată numai prin referire la legislația națională a statului membru respectiv”. Prin urmare, revine fiecărui stat membru să indice care persoane sunt cetățenii săi. Prin acest tratat Uniunea Europeană respectă drepturile fundamentale, așa cum acestea sunt garantate prin Convenția europeană a drepturilor omului și rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar (art. 6 alin. 2).
Prin TUE se instituie următoarele categorii de drepturi pentru cetățenii Uniunii, complementare cetățeniei naționale, prin care se consolidează și protecția intereselor acestora:
1. orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a se stabili în mod liber pe teritoriul statelor membre (art. 18 TCE);
2. orice cetățean al Uniunii, rezident într-un stat membru și care nu este cetățean al acestuia, are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care își are reședința, în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat (art. 19 TCE);
3. orice cetățean al Uniunii beneficiază de protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărui stat membru pe teritoriul unui stat terț, în care statul membru căruia îi aparține ca cetățean nu este reprezentat, în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat (art. 20 TCE) ;
4. orice cetățean al Uniunii are dreptul de a adresa petiții Parlamentului European (art. 21 TCE);
5. orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsman-ului european pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasă din partea instituțiilor și organismelor comunitare/uniunii (art. 21 TCE);
6. orice cetățean al Uniunii poate să scrie oricărei instituții sau organism comunitar/al uniunii în una din limbile menționate în Tratat , și să i se răspundă în aceeași limbă.
Consiliul are dreptul, statuând în unanimitate, ca, după consultarea Parlamentului, să adopte dispoziții noi, care au drept scop completarea drepturilor menționate anterior. Dispozițiile recomandate spre adoptare de către statele membre urmează să se adopte potrivit normelor constituționale proprii.
1.2. Tratatul de la Amsterdam (TA)
Prin Tratatul de la Amsterdam (semnat în 1997, intrat în vigoare în 1999), ca o garanție a recunoașterii cetățeniei Uniunii, se reafirmă faptul că Uniunea Europeană este întemeiată pe principiile libertății, ale respectului drepturilor și libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept, principii comune tuturor statelor membre; respectul drepturilor omului fiind o condiție a apartenenței unui stat la Uniune (art. 49 TUE). Aceste principii formează, în același timp, și patrimoniul comun de valori enunțat de statutul Consiliului Europei și de Convenția europeană a drepturilor omului .
De asemenea, TA prevede că Uniunea respectă atât drepturile fundamentale garantate prin Convenția europeană a drepturilor omului, semnată la Roma în 1950, cât și cele rezultate din tradițiile constituționale comune ale statelor membre ca principii generale ale dreptului comunitar.
Bibliografie
1. Eduard Dragomir, Dan Niță, Cetățenia europeană, Editura Nomina Lex, București, 2010.
2. Mihaela Vrabie, Cetățenie și drepturi europene, Editura Tritonic, București, 2007.
3. Eduard Dragomir, Dan Niță, Tratatul de la Lisabona, Editura Nomina Lex, București, 2009.
4. Andrei Popescu, Ion Diaconu, Organizații europene și euroatlantice, Editura Universul Juridic, București, 2009
5. Dan Vătăman, Dreptul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, București, 2010.
6. Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, din 16.01.2007 (M. O., Partea I, nr. 28 din 16.01.2007).
7. Directiva 93/109/C a Consiliului European (6 decembrie 1993), cu privire la normele de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți.
8. Directiva 94/80/CE din 19 decembrie 1994 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales la alegerile locale pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru a cărui cetățenie nu o dețin.
9. Directiva 2004/38/CE privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii Europene și membrii familiilor, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE;
10. Hotărârea de Guvern 868/2008 privind protecția cetățenilor UE prin misiunile diplomatice și consulare.
11. Convenția de la Roma, semnată la 4.11.1950 (a intrat în vigoare la 3.09.1953) a fost amendată prin protocoalele nr. 3 din 6.05.1963, nr. 5 din 20.01.1966 și nr. 8 din 19.03.1985 și completată cu Protocolul nr. 2 din 6.05.1963, care fac parte din aceasta. Convenția a fost ratificată de România prin Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea ( ) și a protocoalelor adiționale la această Convenție (publicată în M. O. nr. 135 din 31.05.1994).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Nediscriminarea si cetatenia Uniunii Europene.docx