Nerecurgerea la Forță și la Amenințarea cu Forța

Nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța

I.Evoluţia istorică şi afirmarea principiilor fundamentale ale dreptului internaţional

În prezent, în cadrul comunităţii internaţionale statele întreţin între ele o gamă variată de relaţii economice, politice, militare, culturale, ştiinţifice etc., raporturi în cadrul cărora ele participă în calitate de entităţi independente, subiecte principale ale dreptului internaţional.

Desfăşurarea acestor relaţii în condiţii de stabilitate şi corectitudine este condiţionată de respectarea ordinii juridice internaţionale, ordine ce se fundamentează pe existenţa anumitor principii diriguitoare.

Este necesar, însă, de menţionat că principiile fundamentale se detaşează din totalitatea normelor – principii, reprezentând nucleul de bază al dreptului internaţional public, întrucat toate celelalte principii şi norme adoptate, fie pe cale convenţională, fie pe cale cutumiară, trebuie să se conformeze principiilor fundamentale ale dreptului internaţional.

Importanţa respectării sub aspect universal a principiilor fundamentale de drept internaţional a fost reiterată in numeroase lucrări de specialitate, fiind în acelaşi timp evidenţiată într-o serie de declaraţii şi documente bilaterale şi multilaterale. În această ordine de idei, se prezintă ca remarcabilă faimoasa Declaraţie cu privire la principiile fundamentale şi necesitatea aplicării lor universale în relaţiile internaţionale, decalaraţie care a fost formulată de o personalitate distinsă, Secretarul de Stat al SUA, Cordell Hull, la 16 iulie 1937, în care au fost proclamate o mare parte a principiilor de drept internaţional, astăzi in vigoare. În continuare vom cita unele din raţiunile şi motivaţiile guvernului american la acea vreme: „ omenirea va putea progresa doar atunci când libertatea umană este asigurată; atunci când toate guvernele acceptă dreptul fiecăruia din ele de a- şi stabili şi guverna în mod liber şi fără nici o ingerinţă exterioară problemele lor interne; când în relaţiile dintre naţiuni se respectă cu bună credinţă cuvântul dat; atunci când există convingerea de abţinere de la utilizarea forţei armate în promovarea politicii externe şi atunci când există dorinţa de a soluţiona toate divergenţele exclusiv prin modalităţi paşnice; atunci când relaţiile economice se fundamentează pe beneficiul mutual, egalitate de tratament şi corectitudine”

Până in prezent, principiile fundamentale ale dreptului internaţional public au fost codificate parţial. Activitatea de enumerare, precizare şi sistematizare a lor a fost realizată prin: Carta ONU, Carta Organizaţiei Statelor Americane, semnată la Bogota la 30 aprilie 1948, Declaraţia Adunării Generale asupra principiilor de drept internaţional ale relaţiilor prieteneşti şi de colaborare dintre state, în conformitate cu Carta ONU, din 1970, Carta Drepturilor şi Indatoririlor Economice ale Statelor adoptată în anul 1974, Actul Final al Conferinţei pentru Cooperare şi Securitate in Europa, de la Helsinki, din 1975, Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990 etc.

Trebuie să menţionăm faptul, că principiile fundamentale ale dreptului internaţional au început să fie creionate încă din antichitate. Chiar dacă unele principii considerate astăzi fundamentale pentru dreptul internaţional au apărut de foarte mult timp, o veritabilă operă de sistematizare a acestora începe abia după cel de-al doilea război mondial, operă care este astăzi în plină desfăşurare. Astfel, principiul respectării cu bună credinţă a obligaţiilor asumate, sau principiul pacta sunt servanda, constituie una dintre pietrele de temelie ale apariţiei şi dezvoltării dreptului internaţional contemporan. Prin urmare, principiile fundamentale de drept internaţional reprezintă rezultatul unei îndelungate evoluţii istorice, impunindu-se in condiţiile intinsificării luptei pentru independenţă, impotriva tendinţelor autoritare, a politicii de forţă în toate formele de manifistare ale acesteia, afirmarea principiilor fiind avintată de apariţia şi afirmarea unor semnificativi factori în sfera relaţiilor interstatale