Noile tendințe în dreptul social european

Extinderea Uniunii Europene, includerea noilor state membre, dincolo de faptul ca reprezinta un pas istoric pentru Europa si ca ofera noi proiecte economice, va avea, fara îndoiala, implicatii sociale care trebuie sa fie înregistrate în mod corespunzator.

Constructia juridica a Dreptului Social European a inceput cu mult inainte de infiintarea O.I.M si a U.E, doctrinarii romani si straini formuland, studiind, sustinand si propunand un sistem stiintific al dreptului international al muncii si implicit al dreptului social european.

Examinand relatiile sociale individuale si colective in principal de munca al caror suport teoretic sunt actele normative adoptate de O.I.M, C.E, U.E si O.N.U specialistii au propus in lucrarile elaborate noile reguli de conduita in plan international de natura politica, monetara, economica, sociala si comerciala.

Stabilirea obiectului dreptului social european revine relatiilor sociale de munca, relatii care se formeaza in procesul muncii intre persoane fizice sau juridice dintre care una are calitatea de lucrator (salariat) iar cealalta (persoana fizica sau de cele mai multe ori persoana juridica) de unitate (întreprindere sau institutie) in vederea prestarii unei anumite munci salarizate.

Principiile dreptului social european sunt elemente fundamentale, idei generale calauzitoare pe care se intemeiaza sistemul de norme juridice europene si care priveste relatiile de munca individuale si colective, concretizate prin tratate, conventii, regulamente, directive etc., adoptate de UE, O.I.M si alte organisme internationale.

Astfel, pornind de la lucrarea de specialitate „Drept social european” a reputatului Conf.univ.dr. Valerica Nistor, lucrare de referinta in literatura de specialitate, studiul de fata radiografiaza o serie întreaga de conditii de munca si de angajare la nivel de întreprindere, inclusiv contractele de angajare, programul de lucru, salariile, sanatatea si siguranta în munca, stresul la locul de munca, reconcilierea in munca si în familie, dialogul social si, la modul general, relatiile industriale.

Urmatoarele capitole prezinta o ilustrare concreta a realitatii la nivel de întreprindere într-un numar de state membre, inclusiv in Romania, în special prin studii de caz. Se incearca oferirea informatiilor cu privire la angajare si la conditiile de lucru în noile state membre – comparându-le în mod sistematic cu restul statelor membre ale Uniunii Europene – în special la nivel de întreprindere în relatie cu cei patru stâlpi definiti prin Strategia de la Lisabona:

1. Adaptabilitate la schimbare: în ce masura sunt capabile noile state membre sa se adapteze la schimbari?

2. Coeziunea sociala: cât de capabile de coeziune sunt noile state membre?

3. Suport: cât de bine pot fi sustinute sistemele care au fost implementate (pe parcursul tranzitiei precum si în planul Uniunii Europene legat de integrare) cu privire la provocarile demografice, economice si sociale principale din prezent?

4. Parteneriat: în ce masura se bazeaza aceste societati – si sunt sustinute – printr-o participare larga si stimulate de dialogul social si de mecanismele implicate în acest proces?

Pe scurt, respecta practicile si politicile la nivel de întreprindere standardele UE, sau par sa urmeze alte directii?

CAPITOLUL I

De la bunastarea nationala la politicile sociale europene

Romano Prodi afirma: „Cea dintâi provocare la adresa Uniunii de mâine o va reprezenta gasirea unei solutii la problemele privind necesitatea compatibilitatii sistemelor de securitate sociala si de relatii industriale ale statelor noastre, respectând în acelasi timp obligatiile pe care competitivitatea internationala la impune Europei ca sistem” . Iata, deci, ca marea provocare la adresa Uniunii Europene este gasirea unor solutii cu privire la politicile sociale europene, în contextul competitiei economice acerbe din interiorul si din afara Europei.

Luând în considerare atât evolutia generala, cât si evolutia dimensiunii sociale a Comunitatii Europene putem emite urmatoarele doua ipoteze:

1. Politicile sociale europene nu sunt rezultatul unui sentiment de solidaritate între cetatenii Europei, ci sunt o consecinta necesara a crearii pietei unice europene:

2. Dialectica dintre solidaritate si echitate, specifica statului national, a fost perpetuata si la nivelul Comunitatii Europene. Tarile (regiunile) bogate si sarace iau locul claselor bogate si sarace din cadrul statelor nationale.

În sprijinul primei ipoteze putem aduce mai multe argumente. Cel mai important argument este reprezentat de conceptul de dumping social. Acesta reprezinta avantajele avute pe piata europeana datorita costurilor scazute ale fortei de munca si a legilor îngaduitoare cu privire la protectia si sanatatea la locul de munca. Concurenta dura din interiorul Europei ca urmare a eliminarii granitelor, a liberei circulatii a bunurilor, serviciilor si a persoanelor creeaza o presiune enorma asupra sistemelor de protectie nationala în vederea reducerii cheltuielilor sociale.

Pentru înlaturarea concurentei neloiale s-a luat decizia „armonizarii regimurilor sociale nationale”, în primul rând în ceea ce priveste dreptul muncii.

Un alt concept des utilizat în literatura de specialitate este cel de spillover. În acest context, conceptul se refera la efectele pe care le au, în planul politicilor sociale, schimbarile majore din alte planuri ale integrarii europene. De exemplu, libera circulatie a serviciilor are efecte importante, în planul asigurarilor sociale (definite ca servicii) si al serviciilor medicale. Aici putem veni cu al treilea argument, si anume cu sublinierea faptului ca, principalele decizii din domeniul politicilor sociale la nivelul Comunitatii, Europene sunt legate de dreptul muncii. În Carta sociala, deciziile concrete sunt cele privitoare la dreptul muncitorilor sub 18 ani, la egalitatea drepturilor muncitorilor din alt stat cu muncitorii cetateni ai statului în care lucreaza, dreptul la integrarea familiei muncitorilor care lucreaza în alt stat etc. Însesi titlurile date unor documente sau institutii sunt argumente în acest sens. Doua exemple: Carta drepturilor fundamentale ale muncitorilor a avut ca titlu original Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale (neacceptat de tarile semnatare), iar capitolul 13 al integrarii în UE se numeste: Politica sociala si de ocupare a fortei de munca.

Tot pentru sustinerea primei ipoteze putem aduce argumente istorice. Prima organizatie europeana de dupa razboi (Organizatia Europeana de Cooperare Economica) a aparut ca urmare a unei initiative americane (planul Marshall).