Norma Conflictuală cu Privire la Forma Actelor Juridice

Dreptul internaţional privat reprezintă totalitatea normelor care soluţionează conflictul de jurisdicţii, precum şi cele privind condiţia juridică a străinului.

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat prevede în art. 1 că această lege cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat şi norme de procedură în litigii privind un asemenea raport. Art. 163-164 din aceeaşi lege reglementează condiţia juridică a străinului persoană fizică şi persoană juridică.

Norma conflictuală este o normă de trimitere sau fixare, care soluţionează conflictul de legi. Norma conflictuală nu cârmuieşte propriu-zis raportul juridic cu element străin, ea nu arată direct şi nemijlocit drepturile şi obligaţiile părţilor raportului juridic cu element străin. Norma conflictuală arată numai legea competentă a cârmuirii nemijlocit raportul respectiv.

Cu ajutorul normei se alege dintre legislaţii interne aflate în concurs (conflict), legislaţia aplicabilă.

Norma conflictuală poate figura în dreptul intern al fiecărei tări, sau poate figura în cuprinsul unei convenţii ori tratat internaţional.

Norma conflictuală este formată din două elemente de structură: conţinutul şi legătura.

Conţinutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se referă.

Legătura normei conflictuale este acea parte a normei care indică legea competentă a cârmui raportul de drept respectiv.

Legătura normei conflictuale se poate prezenta într-unul din următoarele feluri:

- indicarea directă- când se precizează legea cărei ţări este competentă a cârmui raportul juridic respectiv;

- indicarea generală- când cu ajutorul unei formule generale se poate determina legea competentă. În acest caz, norma conflictuală nu ne indică direct legea unui anume stat. Indicarea generală cuprinde implicit limitele aplicării dreptului dreptului propriu şi a dreptului străin. Legătura normei conflictuale sub forma indicării generale se numeşte formulă de fixare.

Indicarea legii competente de către norma conflictuală se face pe baza legăturii existente între un raport juridic şi un anumit sistem de drept. Elementele prin care se stabileşte legătura dintre un raport juridic şi o lege se numesc puncte sau elemente de legătură. Cele mai importante puncte de legătură sunt următoarele:

- cetăţenia;

- teritoriul (domiciliul, sediul persoanei juridice, locul unde s-a încheiat actul juridic, locul executării contractului, locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu, locul unde se găseşte situat bunul, locul unde se judecă litigiul);

- pavilionul unei nave sau aeronave;

- alte puncte de legătură: voinţa părţilor, autoritatea competentă sesizată pentru determinarea legii potrivit căreia se instrumentează, ultimul domiciliu al soţilor.

Norma conflictuală soluţionează conflictul de legi, indicând legea competentă a cârmui raportul juridic, rezultă că o semenea normă nu poate exista decât în acele materii în care poate apărea conflict de legi,şi se admite luarea în considerare şi aplicarea legii străine şi nu poate exista în privinţa acelor raporturi cârmuite în exclusivitate de legea forului, deoarece în această situaţie legea străină nu îşi găseşte aplicare.

În ce priveşte norma conlictuală cu privire la forma actelor juridice, există mai multe feluri de forme ale actelor juridice:

a) Forma exterioară a actului juridic. Această formă se ia în opoziţie cu forma intrinsecă a actului jurdic. Forma exterioară a actului juridic este o modalitate de exteriorizare, de manifestare a voinţei celor ce săvârşesc actul juridic;

b) Forma de publicitate este aceea prevăzută în interesul terţilor;

c) Forma de abilitate este aceea prevăzută de lege pentru validitatea actului juridic încheiat în numele unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă;