Norma de drept administrativ

Definiție

Norma juridică reprezintă o regulă socială de conduit. Norma de drept administrativ este o regulă juridică ce reglementează relațiile sociale care fac obiectul Dreptului administrativ, ca ramură de drept.

Aceste relații apar în procesul de executare a legii, de către organele administrației de stat, în care acestea se manifestă ca autorități publice, în realizarea puterii de stat.

Structura internă sau logico-juridică a normelor juridice

Ca orice normă juridică și în cazul normelor de drept administrativ vom regăsi cele trei elemente structurale consacrate: ipoteza, dispoziția și sancțiunea.

Ipoteza normei de drept administrativ

Potrivit teoriei generale a dreptului, ipoteza este acea parte a normei juridice care stabilește împrejurările, condițiile în care se va aplica norma juridică. Ea trebuie să răspundă la întrebarea „în ce împrejurări?” și „cui?” i se va aplica norma juridică. În ipoteză sunt incluse și definiții, principii, scopul activității unui organ, înțelesul unor termeni etc. Mai ales la Ordonanțe găsim în conținutul ipotezei o serie de aspecte lămuritoare: definiții, explicarea înțelesului unor termeni etc. Așa cum s-a arătat în doctrina de dată recentă, necesitatea unui asemenea mod de redactare a ipotezei normei de drept administrativ decurge din însuși obiectul administrației publice, implicit al dreptului administrativ, anume transpunerea în practică, în cele mai variate situații concrete, a valorilor politice ce au îmbrăcat haina juridică a legii, respectiv prestarea, în limitele legii a serviciilor publice, astfel încât să se poată realiza, într-o unitate dialectică, atât interesele generale ale statului și societății, cât și interesele personale ale „cetățenilor, precum și cele ale unităților administrativ-teritoriale”.

Ca în majoritatea cazurilor și normele de drept administrativ pot cuprinde ipoteze elaborate, adică absolut determinate dar și ipoteze relativ determinate. Cele două variante ale ipotezei credem că se găsesc în strânsă legătură cu puterea de decizie pe care o au autoritățile și instituțiile administrative într-un context sau altul, sau mai precis, cu puterea discreționară de care poate uza la un moment dat: astfel când ipoteza este absolut determinată organul administrativ va trebui să se limiteze la situațiile strict determinate de ipoteză, iar atunci când ipoteza este relativă, acesta va putea să aprecieze cu o mare autonomie cum va acționa, beneficiind implicit de o putere discreționară, de o apreciere largă.

Regimul administrativ aplicabil în momentul de față este unul descentralizat, de autonomie funcțională sporită. În aceste condiții actele normative ce conțin norme de drept administrativ și a căror aplicare (executare) revine autorităților publice beneficiare ale autonomiei funcționale, ipoteza trebuie să fie relativ determinată. Printr-o asemenea reglementare permisivă se dă posibilitate autorităților administrative de a aprecia cum să aplice legea, corespunzător competențelor care le revin și în deplină concordanță cu interesul general, cu cerințele sociale.

Dispoziția normei de drept administrativ

Este partea nelipsită a oricărei norme juridice, iar în cazul dreptului administrativ dispoziția normelor trebuie să fie imperativă, fiindcă oricare dintre autoritățile și instituțiile administrative acționează în realizarea puterii publice. Cum normele de drept administrativ obligă, în general, autoritățile să acționeze și mai puțin să se abțină de la a face ceva înseamnă că normele juridice constitutive ale ramurii dreptului administrativ sunt preponderent onerative, fără a se trage concluzia că nu există și norme imperative, restricționare (prohibitive). Tot astfel, precizând că dispoziția este în principiu imperativă nu înseamnă că nu pot sau că nu există și norme juridice permisive. Prin aceasta se dă posibilitate atât autorităților administrative cât și particularilor la un drept de apreciere a unei acțiuni sau alteia, altfel administrația ar deveni cu adevărat, „sclav al legii”, supunându-se automat. Sunt și destule norme juridice care interzic administrației să acționeze în anumite împrejurări. De altfel, în orice act normativ cuprinzând norme de drept administrativ pot fi întâlnite norme din toate categoriile arătate mai înainte: norme imperative-onerative, imperativ-prohibitive sau norme dispozitiv-permisive. De asemenea, pot exista și dispoziții ale normelor juridice administrative absolut determinate sau relativ determinate.