Normă juridică

Norma juridica:

1. Notiunea si trasaturile normei juridice:

Norma juridica  regula de conduita sociala generala si obligatorie avand ca scop asigurarea ordinii sociale si putand fi adusa la indeplinire in cazul nerespectarii ei prin interventia coercitiva a statului. Pentru a intelege trasaturile normei juridice precum si structura sa este necesar sa plecam de la premisa ca norma de drept contine ceea ce trebuie sa indeplineasca un subiect, ceea ce el este indreptatit sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa indeplineasca.

A: Norma juridica are un caracter general si impersonal:

Pentru a putea fi un etalon de conduita si a fi opozabila in mod egal si continuu fiecarui individ, norma juridica trebuie sa se adreseze difuz si impersonal destinatarilor ei. Prin aceste trasaturi norma juridica se deosebeste de actul individual, care este prin natua sa concret si personal. Norma juridica elimina concretul, particularul, ea fiind abstracta si abstractizand. Fiecare norma juriidca este abstractizarea unei/unor relatii si model pentru alte relatii. Prin faptul ca norma juridica este generala si impersonala nu inseamna ca ea se va aplica de fiecare data pe intreg teritoriul tarii sau asupra intregii populatii. Exista norme juridice care vizeaza pari determinate ale teritoriului sau care privesc anumite categorii de subiecte. Generalitatea si impersonalitatea unei norme juridice nu presupun cuprinderea tuturor cazurilor si nici a tuturor situatilor in care se poate afla un subiect. Substanta normei nu se va epuiza odata cu aplicarea unui singur caz.

B: Norma juridica are un caracter tipic:

Ca model de conduita norma de drept urmareste o reducere si o egalizare a insusirilor semnificative ale relatiilor sociale si izolarea, neconsiderarea diferentelor individuale nesemnificative. Formarea tipului de conduita si grija pentru acceptarea sau impunerea sa in practica relatiilor sociale se realizeaza in vederea codificarii actiunii, a uniformizarii sale, a modelarii acesteia in raport cu un interes social legalmente preotejat. Pentru a putea formula identicul, repetabilul intr-o norma juridica, legiuitorul cauta generalul, ceea ce este universal intr-un manunchi de relatii sociale si, in raport de acestea, formuleaza tipul conduitei.In realizarea tipului de conduita, legiuitorul pleaca de dat-uri cum ar fi: inclinatia spre dependenta a individului si nevoia sa de supunere fata de norme.

C: Norma juridica implica un raport intersubiectiv:

Norma juridica implica, in mod ideal, un raport intrersubiectiv. Norma juridica n este doar o prescriptie general-abstracta si tipica; ea imagineaza omul in raport cu semenii sai, reglemeanteaza comertul juridic. Fara aceasta imagine a legaturilor sociale multiple, a infinitului contact social, norma juridica nu si-ar mai gasi ratiunea suficienta de a exista. Putem vorbi despre caracterul bilateral al normei de drept. Ideea de bilateritate este legatra de ideea de alteritate a normei si de cea de reciprocitate.

D: Norma juridica este obligatorie:

Norma juridica contine prevederi care nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului; ele sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati. Obligativitatea normei juridice este dicatata de scopul acesteia. Norma juridica trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa corescpunda structurii si necesitatilor superioare ale societatii, sa fie recunoscuta ca efectiv obligatorie de catre majoritatea destinatarilor ei.

Pentru a deveni efectiv obligatorie, norma juridica se bucura, spre deosebire de celelalte norme sociale, de exigibilitate (are garantii exterioare statale, de asigurare a traducerii in viata  eventual prin constrangere). In acest scop forta trebuie sa fie eficace si legitima. Obligativitatea normelor juridice inseamna ca norma de drept se va aplica imediat (din mom intrarii in vigoare) continuu si neconditionat. Libertatea individuala nu poate fi inteleasa ca libertatea fata de lege. Caracterul obligatoriu al normei juridice impune anumite precizari:a) obligativitatea normei juridice este o tasatua intrinseca a tuturor normelor, indiferent de domeniul in care intervin, de forta juridica a actului normativ in care e cuprinsa norma, de campul aplicabilitatii sale; b) obligativitatea normei juridice nu rezulta din frecventa aplicarii in viata normei juridice