Norma juridică

Acţiunea indivizilor în societate nu se poate desfăşura haotic, ci ea trebuie ordonată, organizată, iar normele prin care se reali¬zează aceste deziderate, trebuiesc respectate pentru binele comun.

Acţiunile şi interacţiunile umane sunt orientate, prin interme¬diul normelor juridice, normelor morale, religioase, normelor de convieţuire socială, a celor tehnice, artistice, politice etc. Aceste norme sunt apropiate de obiceiuri şi de normele morale şi includ normele de bună cuviinţă, de curtoazie, norme protoco¬lare etc.

Normele bunei cuviinţe îi feresc pe indivizi şi le impun a nu se certa, jigni, a respecta pe cei vârstnici, a nu tulbura liniştea, ordi¬nea publică, ş.a.m.d.

Deosebit de altfel de norme, cele juridice, prevăd sancţiuni ju¬ridice care pot fi aplicate de organele etatice în caz de încălcarea lor, în timp ce nersepectarea normelor morale ori religioase nu este astfel sancţionată, atrăgând doar oprobiul public, mustrări de conştiinţă, regrete, păreri de rău etc.

În general cuvântul „normă” exprimă o regulă de conduită, de urmat. Normele juridice nu sunt altceva decât mijlocul cu ajutorul căruia voinţa socială este exprimată prin prevederi normative.

Norma juridica este celula de baza a dreptului,este sisitemul juridic elementar.Dreptul nu poate exista si nici nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative.IN continutul oricarei norme juridice este inmagazinata o anumita reprezentare constienta a legiuitorului in legatura cu conduita posibila sau datorata a subiectelor participante la relatiile sociale.In acest sens norma juridica este un etalon,un model de comportament,un „program”.Ea contine pretentiile si exigentele societatii fata de conduita membrilr sai in a numite categorii de relatii.

Norma juridica reprezinta elementul constitutiv al dreptului,fiind o regula de coduita generala si impersonala,stabilita sau recunoscuta de stat si a carei respectare obligatorie este garantata d stat prin forta sa coercitiva.Avand drept scop ordonarea si organizarea relatiilor interumane din societate,normele juridice prescriu conduita tipica pe care trebuie sa o urmeze oamenii,stabilind in mod generic drepturile si obligatiile subiectelor raporturilor sociale.Ele reprezinta un factor si un criteriu unic de indrumare,dar si un etalon de apreciere a conduitei oamenilor ca fiind licita sa ilicita in diferite situatii concrete.

Norma juridică este o regulă de conduită socială ce acţionează numai în cadrul societăţii şi în relaţiile dintre indivizii umani fiind de neconceput reguli juridice în afara societăţii umane sau a colectivităţii umane si reglementează şi se adresează conduitei umane, exprimand întotdeauna interesele sociale fundamentale prin intermediul voinţei generale care dă viaţă regulii astfel consacrate, indiferent de faptul că aceasta se concretizează printr-un act juridic al statului sau, dimpotrivă, statul recunoaşte obligativitatea unei reguli ce nu-i aparţine. Forţa de constrângere, aplicată în cazul nerespectării normei juridice, aparţine numai statului iar utilizarea ei anihilează libertatea de acţiune a individului uman obligându-l să urmeze o conduită pe care acesta nu o însuşeşte, dar nici nu o respectă de bună voie.Din toate acestea putem afirma ca “Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale instituite sau recunoscute de stat obligatorii de respectat în raporturile dintre subiectele de drept, sub garanţia intervenţiei la nevoie a forţei de constrângere a statului, în situaţia încălcării lor.”

Trasaturile normei juridice

Norma juridica este o regulă de conduită generală, abstractă, tipică, imperso¬nală, de aplicabilitate repetată, la un număr nelimitat de cazuri, cu caracter voliţional şi obligatoriu, care determină anumite efecte juridice şi a cărei încălcare atrage răspunderea juridică.

– norma juridică este o regulă de conduită generală întrucât prescrie o conduită standard care are ca şi destinatar un subiect generic. Ea se adresează indivizilor aflaţi în situaţia prescrisă de ea şi se aplică unitar tuturor situaţiilor regle¬mentate care cad sub incidenţa ei.

– norma juridică este abstractă deoarece ea priveşte conduita ce trebuie urmată la modul cel mai esenţializat cu putinţă

– norma juridică este tipică în sensul că stabileşte drepturile şi obligaţiile generice în cadrul raporturilor juridice ipotetice; ea impune un anume tip de comportament.

– norma juridică este impersonală deoarece se adresează întot¬deauna şi tuturor subiecţilor aflaţi în ipoteza descrisă de ea

– norma juridică este de aplicabilitate repetată, chiar dacă nu s-a aplicat niciodată. Se va aplica ori de câte ori subiectele se află în împrejurările stipulate de ea, iar dacă nicicând acestea nu se vor afla în astfel de ipoteze, ea nu se aplică ni¬ciodată. Ea se va aplica atât timp cât este în vigoare.

– norma juridică se aplică la un număr nelimitat de cazuri în¬trucât ea nu prestabileşte în câte situaţii, ci numai în care condiţii devin incidente prevederile ei; ea nu îşi pierde forţa juridică în funcţie de numărul situaţiilor în care se aplică, după cum se aplică o singură dată ori la o infinitate de situa¬ţii. De reţinut că ori de câte ori sunt prezente împrejurările ori situaţiile avute în vedere de ea, îşi găseşte aplicare şi tre¬buie respectată, urmată întocmai.