Normă juridică de drept administrativ

Vorbind despre norma juridică în genere, putem considera că aceasta este€o regulă generală şi obligatorie de conduită , al cărei scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrangere”.

Norma juridică şi „regula juridica” în doctrina juridică au acelaşi înţeles. Literatura franceză, fără să înlăture cuvântul „norma” l-a consacrat pe cel de „regula”. Din contră, în doctrina româna este consacrată denumirea de „norma juridica”.

Norma de drept este elementul primar al oricărui sistem de drept. Normele se grupează în instituţii de drept, instituţiile în ramuri, ramurile în părţi ale sistemului, iar părţile în sisteme.

În concepţia lui J. Masguelin, „potrivit cu definiţia cea mai generală şi cea mai obiectivă, regulă de drept este orice punct investit cu forţă obligatorie şi care are ca obiect de a crea drepturi şi, corelativ, obligaţii, care sunt modurile de creare a acestui precept, puterea sa şi destinatorii sai”

Regulile de drept nu iau naştere decît cu condiţia ca oamenii să formeze un grup pe „baza unei societăţi veritabile care implică scop social specific, organizare şi ierarhie, explică Jean Dabin.

Norma juridică poate fi numită doar acea normă socială ce conţine o regulă de conduită, stabilită sau autorizată de stat, menită să reglementeze cele mai importante domenii de activitate umană şi ocrotită, în caz de necesitate, de forţa coercitivă a statului

O altă definiţie este dată de Nicolae Popa, care consideră poate fi definită : „o obligatorie de , cărui scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrângere”.

Ioan Ceterchi defineşte norma juridică ca: „element constitutiv al dreptului este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată la nevoie, prin forţa coercitivă a statului

În viziunea lui Ion Dogaru, „norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie care exprimă voinţa electoratului înfăţişat de organul legislativ, regulă al cărei scop este de a asigura ordinea socială şi care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere”.

După părerea lui Dumitru Baltag „ norma juridică ca element constructiv al dreptului este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată la nevoie prin forţa corectivă a statului”

Ca specie a normei juridice, norma de drept administrativ se caracterizează prin elemente specifice, şi anume prin faptul că are ca obiect administraţia publică, are ca subiect o autoritate a administraţiei publice şi are ca scop realizarea funcţiei executive a statului.

Clasificare

In sens strict, normele de drept administrativ se pot clasifica in:

- norme cu caracter organic, referitoare la infiintarea, organizarea, modificarea si desfiintarea autoritatilor din sistemul administratiei publice;

- norme cu caracter material, prin care se stabilesc atributii, drepturi si obligatii, sarcini si scopuri (in general, competenta unei autoritati a administratiei publice);

- norme cu caracter procesual, prin care se definesc proceduri specifice de emitere a actelor adminisrative si comitere a faptelor administrative, de modificare si control al acestora, de sanctionare si anulare;

- norme de reglementare a raporturilor dintre autoritatile administratiei publice si persoane fizice sau juridice.

Din punctul de vedere al sferei de cuprindere, normele de drept administrativ se clasifica in trei categorii:

- norme cu caracter general, adica cele care se refera la un domeniu larg de reglementare (de exemplu, norme referitoare la administratia publica locala, cuprinde in legea 215/2001);

- norme cu caracter special, adica cele care reglementeaza o sfera ingusta de raporturi sociale (de exemplu, norme referitoare la autorizatia constructiilor in Legea nr. 50/1991 republicata);

- norme cu caracter exceptional, adoptate de regula in regim de urgenta pentru a reglementa o situatie sociala neobisnuita (de exemplu, normele care se emit de autoritatile administratiei publice in cazul unor epidemii, epizootii, cutremure, inundatii, etc.).