Noțiunea de izvor de drept și clasificarea izvoarelor formale ale dreptului

3.Legea si celelalte acte juridice normative.

Legea si actele normative, în general, reprezinta categoria foarte importanta a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept, capatând un caracter predominant mai ales în epoca moderna si contemporana. Dreptul cutumiar nu a putut si nu poate singur sa asigure reglementarea, consacrarea si apararea relatiilor sociale, de aceea apar actele juridice normative, dreptul scris (jus scriptum) cum i se mai spune, în opozitie cu dreptul cutumiar nescris.

În toate tarile si în toate sistemele de drept unde exista mai multe categorii de acte juridice normative, locul principal îl ocupa legea. Sub denumirea de act juridic normativ apar toate normele juridice edictate de organele statului: lege, decret, hotarâre, cod, regulament, constitutie s.a. În limbajul juridico-politic, termenul de lege se foloseste într-un sens foarte larg, acela de drept scris, cuprinzând orice forma a actelor normative. În principiu, denumirea de lege este data pentru a desemna actul normativ cu forta juridica superioara adoptat de organul suprem al puterii de stat. În categoria legii intra si Constitutia ca lege fundamentala si Codul. De aici decurge si cea mai generala clasificare a actelor normative în legi si acte normative subordonate legii.

Acte legislative adoptate în antichitate: Legea lui Bokoris (sec. VIII î.e.n.) în Egipt, Codul lui Hammurabi în Babilon (sec. XVIII î.e.n.), Legile lui Manu în India (sec. III î.e.n.), Legile lui Moise la evrei, legea Mu în China, Legea celor 12 table în Roma antica (sec. V î.e.n.), Legea lui Solon (sec. VII î.e.n.) si a lui Dracon (sec. V î.e.n.) în Grecia antica. În dreptul roman sunt cunoscute, în afara de legi, consulatele si constitutiile imperiale. Codificarea lui Justinian începuta în 528 e.n. intra în istoria dreptului sub denumirea de ?Codicele Dreptului Civil?, care reprezinta o culegere a dreptului roman pus de acord cu realitatile social-politice din acea epoca. Acte legislative adoptate în evul mediu: ?Codul Penal Carolina? din 1532 în Germania; Codul comercial (1681) si Codul maritim (1643) în Franta; Pravilniceasca condica (1780); Codul Calimachi (1817) si Codul Caragea (1818).

Epoca moderna proclama principiul legalitatii si suprematiei legii în cadrul reglementarilor si actelor normative. Dupa victoria revolutiilor burgheze, a fost creat un sistem al actelor normative, facându-se distinctia între lege ca act normativ adoptat de organul suprem al puterii, parlamentul, si actele normative subordonate, de regula regulamente adoptate de organele administrative. Apar primele Constitutii adoptate de un organ suprem special, constituant. Legea capata un rol predominant între izvoarele dreptului în toate statele. Principiile legalitatii, suprematiei legilor si a Constitutiei nu au fost consecvent respectate, iar în perioada de regimuri autoritare, dictatoriale au fost brutal încalcate, legea devenind un act arbitrar al dictatorului si al clicii sale. În Declaratia Omului si Cetateanului din 1789 se arata ca legea este ?expresia vointei generale? si ca ?toti cetatenii au dreptul sa concureze personal sau prin reprezentantii lor la elaborarea sa? (artic. 6).

Din cele expuse pâna aici avem toate datele pentru a defini legea ca fiind ?actul normativ cu valoare juridica superioara, cel mai important izvor al dreptului, ce emana de la Parlament, organul suprem al puterii de stat, exponent al puterii suverane a poporului?.

Clasificarea legilor: a) constitutionale sau fundamentale; b) ordinare ? celelalte legi

Continutul tuturor legilor trebuie sa fie conform cu Constitutia, cu prevederile acesteia. Nici o dispozitie dintr-o lege sau din alte acte normative sau izvoare de drept nu poate contraveni în nici un fel Constitutiei.

Noua Constitutie a României prevede ca parlamentul adopta trei categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare. Cele ordinare se adopta cu votul membrilor prezenti ai majoritatii fiecarei camere. Legea, în general vorbind, se adopta dupa o anumita procedura precis stabilita si a carei respectare este obligatorie.