Noțiuni generale despre pocesul contravențional

1. Noţiunea şi trăsăturile procesului contravenţional

Conceptul procesului contravenţional derivă din natura juridică a laturii procesuale a dreptului contravenţional echivalând cu normele speciale care se aplică în cadrul relaţiilor sociale legate de tragerea la răspunderea contravenţională a persoanelor care comit fapte care constituie abateri de la normele materiale contravenţionale. Este deosebit de important să concepem că acest compartiment al dreptului contravenţional este echivalentul procedurii penale în sensul penalizării persoanelor ce săvârşesc infracţiuni şi a procedurii civile în cee ce priveşte soluţionarea cauzelor civile, or în cazul procesului contravenţional legiuitorul a decis să amplaseze aceast compartiment în cadrul actului de codificarea a normelor contravenţionale care cuprinde atât normele materiale cât şi cele procesuale.

Procesul contravenţional este reglementat în Catrea a doua a Codului Contravenţional . Art. 374 specifică la alin. (1) că „procesul contravenţional reprezintă totalitatea de norme din prezentul cod care reglementează procedura contravenţională”. Din această expunere derivă aspectul instituţional al procedurii contravenţionale ce are la bază acele norme juridice care reglementează comportamentul tutoror subiectelor din cadrul procesului. În aceeaşi ordine de idei în literatura de specialitate se încearcă stabilirea unei legături dintre parte materială şi cea procesuală a dreptului contravenţional considerându-se că procesul contravenţional cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conţin anumite reguli de implementare a normelor materiale ale dreptului contravenţional .

Pe de altă parte, la alin. (2) al aceluiaşi art. Se stipulează că procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea competentă, cu participarea părţilor şi a altor persoane titulare de drepturi şi de obligaţii, avînd ca scop constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea contravenţiei. Contextul acestei norme legale ne asociază procesul contravenţional cu activitatea desfăşurată de subiecţii competenţi în raport cu alte persoane implicate în procedura contravenţională şi care este orientată spre reprimarea comporamentului ilicit al persoanelor care comit fapte anti-sociale ce constituie contravenţii.

În aceeaşi ordine de idei, este cazul să-l cităm pe autorul autohton Furdui Sergiu care că importanţa teoretică şi practică a procedurii contravenţionale este incontestabilă, de vreme ce întreaga activitate privind tragerea la răspundere pentru comiterea contravenţiilor gravitează în jurul ei.

Acelaşi autor face trimitere la teoria dreptului administrativ, desprinsă din doctrina de specialitate, care cunoaşte un şir de formulări ale noţiunii de procedură în cazurile cu privire la contravenţiile administrative. Dintre cele menţionate reţinem trei principale opinii în domeniu şi anume:

1. procesul contravenţional este activitatea reglementată de lege pentru soluţionarea litigiilor dintre părţile raportului contravenţional şi pentru aplicarea măsurilor de impunere contravenţională;

2. procesul contravenţional poate fi conceput ca un mod de reglementare a activităţii organelor administrării de stat;

3. activitatea organelor de stat şi publice, reglementată de normele administrativ-procesuale, pentru soluţionarea sarcinilor individual-concrete în domeniul administrării de stat prin concursul împuternicirilor legal delegate constituie proces contravenţional.

Diferenţa dintre aceste opinii expuse derivă din punctul de vedere al interpretării mai mult sau mai puţin extensive a noţiunii procesului contravenţional. Cu toate acestea este lesne de perceput caracterul univoc al asocierii celor două aspecte care stau la baza procesului contravenţional:

a. normele de drept care guvernează procedura de tragere la răspundere contravenţională;

b. activitatea autorităţilor competente în domeniu desfăşurată în sensul constatării, examinării şi sancţionării, la necesitate, a contravenţiilor.

Din definiţiile expuse anterior, dar şi din natura şi conţinutul normelor acestui compartiment al dreptului contravenţional, se pot formula o serie de trăsături specifice procesului contravenţional. În cele ce urmează vom încerca să sistematizăm unele trăsături relevante ale procedurii în cazul contravenţiilor administrative.

- reprezintă continuitatea laturii materiale a dreptului contravenţional;

- este reglementat de norme juridice sistematizate într-o ordine coerentă şi logică;

- este organizat şi desfăşurat de autorităţile competente ale statului delegate cu atribuţii în domeniu în baza normeler contravenţionale exhaustiv;

- este orientat spre reprimarea şi penalizarea comportamentului contravenţional al persoanelor fizice şi/sau juridice;

- se divizează şi structurează în mai multe faze şi etape procesuale;

- are la bază în şir de principii ce direcţionează activitatea autorităţilor competente;

- stabileşte norme de protecţie a persoanelor implicate în procesul contravenţional, altele decât organele şi persoanele competente, în scopul evitării abuzului şi excesului de care eventual ar putea să facă uz autorităţile de stat;

- este fundamentat pe cadrul normativ internaţional la care Republica Moldova este parte în sensul protecţiei drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanelor.