Nulitatea actului juridic

Definiție

Neexistând o definiție legală, în literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiții ale nulității actului civil.

De aceea ni se pare mai simplu și mai logic a defini nulitatea ca fiind sancţiunea de drept civil care desfiinţează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de validitate (de fond sau de formă) impuse de lege : în acest sens se exprimă și legiuitorul : ,,Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege nu se prevede altfel. Pentru că un asemenea act este contrar legii, el este considerat ca şi când nu ar fi existat iar părţile sunt repuse în situaţia anterioară. Nulitatea este principala şi cea mai vastă specie a ineficacităţii actului juridic civil.

O altă definiție este: nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actului juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. În alte cuvinte, nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic ( indiferent că sunt condiții de fond sau condiții de formă ).

Din această definiție, pot fi desprinse trăsăturile caracteristice nulității și anume:

- Nulitatea actului juridic civil este o sancțiune de drept civil;

- Privește numai actele juridice, nu și faptele juridice stricto sensu;

- Intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condițiile de validitate ale actului juridic;

- Constă în lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru încheierea valabilă a actului juridic, deci nu privește actul juridic în întregul lui;

- Pentru stabilirea concordanței sau neconcordanței cu legea a efectelor actului juridic, se recurge la finalitatea legii, în sensul că actul juridic este lipsit numai de acele efecte care contravin scopului urmărit de dispoziția legală încălcată;

- Momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela al încheierii actului juridic.

Nulitatea este principala și cea mai vastă specie a ineficacității actului juridic civil extinzându-se în domeniul dreptului privat și al dreptului public.

Concepții privind nulitatea. Scurt istoric

În dreptul roman primitiv nulitatea actului era una cu inexistența sa; era ca și cum actul nu ar fi avut ființă niciodată: nullum est negotium, nihil actum est. Pentru acea epocă nulitatea deriv fie din nerespectarea, fie din lipsa unei condiții pentru valabilitatea actului. Ea opera de plin drept, fără a mai fi nevoie de pronunțarea ei către instanță. această nulitate era numită nulitate civilă.

Mai târziu, în epoca imperiului, pretorul roman putea să paralizeze inechitățile care rezultau dintr-o talmudică aplicare a dreptului civil. Astfel prin restitutio in integrum fără ca preotul să pronunțe în mod direct nulitatea – deoarece restituirea prestațiilor efectuate echivala de fapt cu o anulare a actului. Aceasta era nulitatea pretoriană care își avea izvorul nu în lege, ci în afara ei și care nu opera de plin drept, ci numai după ce era pronunțată de către magistrat prin promovarea unei acțiuni în justiție; altminteri actul era privit ca valabil și își producea toate efectele.

În doctrina civilistă din secolul al XIX-lea era dominată concepția nulității totale și iremediabile, denumită și concepția actului-organism, deoarece nulitatea actului era comparată cu boala organismului uman; această teorie distingea între condițiile de existență și condițiile de existență și condițiile de validitate ale actului juridic. În concepția antropomorfică actul nul de o nulitate absolută este un act născut mort deoarece viciile sale sunt atât de grave încât el nu mai poate fi reparat; dar actul lovit de o nulitate relativă deși era bolnav, viciile sale sunt vindecabile și de aceea el este doar anulabil; ea este considerată astăzi o distincție artificială. În cadrul ei a apărut o nouă categorie de ineficacitate a actului juridic - inexistența.